Soarele răsare la apus

14. După o seară

Al doilea fiu al ducelui de Rothgar nu fusese niciodată ținta agresiunilor în școală, dar fusese întotdeauna un apărător al celor mai puțini înzestrați de natură. Emanase mereu o violență care îi speria pe cei mai redutabili bătăuși de la Eton, drept care și Alfred rămăsese vizibil impresionat. Când descoperise pugilismul, Wine avusese impresia că violența lui avea să se canalizeze în sfârșit în ceva. Totuși, în lupte, domnii nu mai erau domni, așa încât regulile boxului nu se mai aplicau. Wine devenise, prin urmare, impresionat de cabinetul lui Egan, un fost pungaș, un bătăuș care reușise în viață prin capacitatea de a preda lupta murdară. Bineînțeles că Wine își dorise să fie parte din asta și învățase foarte repede.

Deși acum clubul era condus de fiul lui Egan, acesta nu își pierduse din valoare. În fond, aici se țineau cele mai reușite spectacole de violență.

Pășind în ring după ce își scosese cămașa, Wine privi spre Alfred care tremura vizibil. Niciodată nu fusese un adversar redutabil; se grăbea, era impulsiv și lăudăros. Nu era niciodată atent la ce se întâmpla cu el și urmărea să termine din doi pumni. Nu așa stăteau lucrurile dacă voiai cu adevărat să câștigi.

- Ești gata?, îl întrebă Wine pe un ton foarte calm. Când Alfred aprobă, Wine rămase în fața lui, privindu-l. Oricine știa că nu trebuia să atace primul, dar Alfred nu avea răbdare niciodată. Totuși, dacă se întâmpla să ataci primul trebuia să termini la fel de repede. Nu te opreai până ce adeversarul tău nu era la pământ. Ce ai discutat cu Marie?, îl întrebă în timp ce începu să se învârtă ușor în ring. De ce era soția mea palidă?

- Nu făceam decât să îi amintesc că s-a măritat cu tine fără aprobarea mea, îi zise Alfred care îi urmă mișcările. Pumnul îi zvâcni spre Wine care îl trase rapid de mână, îl lovi în stomac și îl făcu să se îndoaie. Îi prinse părul și îi dădu capul pe spate. Voiam... Ah, la naiba! Nu apucă să mai spună nimic, pentru că Wine își lăsă pumnul în jos, lovindu-l în nasul care încă nu își revenise. Nenorocitule! Te potrivești de minune cu ea!

- Vai, Alfred, dar chiar îți mulțumesc!, rânji Wine. Spune-mi ce fel de frate intenționează să își violeze sora. Ar trebui să te internez la Bedlam pentru asta.

- Nu am... Wine îl ridică și îl lovi din nou, făcându-l să cadă în genunchi. Și ea a vrut!

Oh, dar asta chiar îl enerva! Strângând din dinți, Wine îl apucă de gât și își înfipse pumnul în fața lui de mai multe ori.

- Crezi că ea nu știa cum sunt?, strigă Alfred când căzu, lovind prea slab în umărul lui Wine. Știe de ani de zile. Mereu a rămas, pentru că vrea mai mult. Vrea să facă parte din afacerea familiei!

- Ce fel de afecere?, se încruntă Wine și încercă să își oprească pornirea de a-l strânge de gât. Prinzându-l la podea, se așeză peste el și îl prinse de gât. Spune-mi! Știi cât de mult îmi plac mie afacerile.

- Da... da... Alfred se zbătu să respire. Ești greu ca un taur!, icni el. Afacerea familiei... Este doar pentru domnii cu anumite gusturi. Gusturi... pentru diverse frivolități... Nu pot să respir!, acuză el când Wine apăsă mai puternic pe trahee. Caută în buzunarul meu! Wine se conformă și scoase o carte din acesta, privind-o. Este o invitație. Pentru tine. Știu că îți plac anumite lucruri și...

- Anumite lucruri?, se încruntă Wine. La ce te referi?

- În pat, îi zise Alfred. Ești un amant nesățios, nu-i așa? Acceptă invitația dacă vrei și așteaptă să fii contactat. Îți jur că îți va plăcea ce vei vedea și ce vei face!