Soarele răsare la apus

5. Wine Cardinham este eroul

Nu i se întâmpla atât de rar ca femeile să îi strige numele și să implore o bucățică din el. Totuși, nu i se mai întâmplase ca o femeie care se simțea atât de bine în mâna unui bărbat să îi geamă numele și să îl pândească la ieșirea din clubul domnului Carter. Nu mai avusese niciodată o femeie atât de posesivă, de agresivă. Aproape că îi opusese rezistență când el îi șoptise ușor la ureche:

— Ssst, scumpete, sunt eu, eroul tău.

Atunci când fata, oricine ar fi fost, îl recunoscu, trupul ei se relaxă brusc, iar mâinile ei rămaseră pe umerii lui, inerte. Femeia purta o mantie pe ea, așa că îi fu imposibil să o vadă, iar când închise ochii și se dădu sărutului, nu îi mai păsă. Avea gura atât de dulce, buzele atât de moi și mirosea atât de frumos, încât nu conta dacă era o fostă iubită sau o prostituată care auzise de faima lui în pat. În final, oricine, spera el, avea să îl facă să uite de o anume domnișoară Maxwell și de limba ei ascuțiă, de ochii ei care promiteau imposibilul și de veninul care îi curgea prin sânge. Femeia aceasta din brațele lui, de exemplu, era numai bună.

Sprijinind-o de perete, își propuse să guste puțin din ea aici și puțin mai mult în vreo cameră privată de-a lui Carter. Trebuia însă să își implinească sărutul chiar aici. Nu credea că mai simțise vreodată atât de multe lucruri printr-un simplu sărut. Și voia să simtă tot. Își coborî mâina, îi prinse coapsa apetisantă și o însemnă să și-o încolăcească în jurul trunchiului său în timp ce el o momea să deschidă gura. Nu se lăsa ușor, aparent, exact așa cum ar fi făcut scumpa de Marie.

Anne se agătă de el și gemu în clipa în care limba lui trecu peste buzele sale. Își deschise gura și îl lăsă să pătrundă mai adânc, explorând-o. Wine săruta aidoma unui pirat – nerușinat și neobosit –, iar acum, tocmai din cauza celor petrecute, voia să fie sărutată astfel, să se piardă în uitare. Îl mușcă ușor de buză, auzindu-i mârâitul jos, dulce. Curajoasă, îl atinse cu limba așa cum o făcea ea, așa încât curând ajunseră să se împletească într-o promisiune care trimise fiori în picioarele ei. Dacă s-ar fi putut, probabil că Anne ar fi luat foc acum; așa se simțea. Talia ei, mai ales, fusese cuprinsă de un foc nebănuit, iar în interiorul ei ceva se strânsese. Gemu, oftă, își lăsă capul ușor pe spate, primind și mai mult din sărutul lui Wine.

— Dacă mai continui așa, scumpo, terminăm aici prima rundă, îl auzi spunând.

Și când își împinse demonstrativ erecția în trupul ei, iar nerușinata de ea îl simți și îi plăcu, realiză că făcea. Era cât pe-aci să se culce cu Wine Cardinham în fața unui club. Îi strânse umerii și începu să îl împingă. Nu greșise cu nimic când își imaginase dialogul dintre croitorul lui și el. Era de neclintit. Când îi eliberă gura, Anne putu respira, icnind:

— Lasă-mă!

Pelerina îi căzu de pe cap, iar Wine păru că redevine rațional. Cel puțin, o parte din el era rațională. Cealaltă parte, cea lipită încă de triunghiul dintre coapsele ei, era un monstru care nu avea deloc minte.

— Marie?, îl auzi șoptindu-i numele. O privi cu ochii mijiți. Ochii lui deveniră mari când, în cele din umră îi spuse: Ce Dumnezeu faci aici, Marie?

O recunoscuse. Slavă Domnului! Totuși, când conștientiză în ce poziție se afla, alături de realitatea îngrozitoare că penisul lui se împingea încă dornic în coapsa ei, așa cum se întâmplase și cu Alfred, Anne își aminti că nu era o vizită de curtoazie și că sărutul fusese un accident. Îl împinse, iar bărbatul păru să înțeleagă ce vrea. Se îndepărtă ușor, sprijind-o cu mâna lui, în cazul în care avea să se dezechilibreze și să cadă. Obrajii îi roșiseră. Își pierduse brusc tot curajul. Ce fusese în mintea ei când rostise acea întrebare? Nu putea da buzna aici și să îi povestească ce se întâmplase, ce se întâmpla de ani buni. În joc era reputația ei și altceva, ceva ce nu înțelegea că avea cuvinte. Îi era rușine.