Soarele răsare la apus

22. Săruturi în miez de noapte

Salonul privat al lui Wine i se cuvenea ca urmare a dedicației pe care o arăta luptelor. Proprietarul însuși fusese de acord cu achiziționarea acestui salon care devenise refugiul lui Wine după o zi prea lungă de investiții și afaceri. Acum însă se bucura să o aducă pe Marie aici și să îi prezinte mica lui oază de violență. Ringul alb era împrejmuit cu bare elastice. Construit din lemn, ringul fusese aranjat cu saltele și prins în piele, astfel încât în cazul unui antrenament mai încins nimeni să nu cadă și să își spargă capul. În afara ringului măreț care trona în cameră, se găseau dulapuri cu diferite bandaje și alifii, câteva cărți legate de pugilism și chiar un bar. Nu venea aici să bea, desigur, dar uneori, unii cunoscuți preferau să o facă.

Se simți mândru când citi pe chipul lui Marie admirația față de acest loc. Îi prinsese mâna într-a lui și o condusese atent în interior, ținându-i acum doar degetele moi, neînmănușate.

— Ăsta este locul tău?, întrebă ea. Adică... al tău, al tău?, repetă.

— Da.

Se îndreptă spre dulapul în care, de regulă, ținea haine și începu să cotrobăie după vestimentația pe care o comandase cu câteva zile în urmă, la croiotorul lui, special pentru ea. Se gândise să îi arate cum să se lupte încă din a doua zi a căsniciei lor, iar acum avea un pretext potrivit pentru a grăbi procesul. Marie trebuia să devină imbatabilă sau cel puțin periculoasă pentru orice atacator al străzii. Bărbatul care îi făcea toate hainele îl privise circumspect când îi dăduse lista cu măsurători pentru o pereche de pantaloni lungi, pentru sport și o cămașă din bumbac. Totuși, le făcuse pentru el, iar el le adusese aici.

— Ești și luptător acum?, o auzi pe Marie întrebându-l din nou.

— Nu mă dau în spectacol, dar da, ridică nepăsător din umeri. Mi-a plăcut să boxez de când am văzut un spectacol. Am luat lecții, am învățat un cod pentru pugiliști... Apoi, într-o seară, am fost atacat în Whitechapel. Ochii ei îl fixară; îi putea simți privirea, mereu acolo, mereu cercetându-l. Erau tâlhari, ceea ce nu este neobișnuit. M-au bătut măr și m-au lăsat pe marginea drumului.

— Îmi vine greu să cred asta la dimensiunile tale, Wine, spuse și se apropie de el, încheindu-și explorarea. Mâinile ei se așezară pe pieptul lui, iar sânii ei delicioși se pliară pe spatele său. Ah, adora să îi simtă corpul astfel, lângă al lui!

— Nu contează dimenisunile într-o luptă. Tu, draga mea, m-ai putea omorî în bătaie dacă ți-ai pune în gând să o faci și dacă ai ști cum, deși nu ești mai înaltă decât un băiat de paisprezece ani. Se întoarse cu fața la ea, prinzând mina încruntată. Apoi, când mi-am dat seama că regulile boxerilor sunt cele care te pot trimite rapid pe lumea cealaltă, am vrut să învăț să mă lupt cu adevărat. Și am ajuns la Egan. Privi încăperea vopsită într-un verde calm. Tatăl domnului Egan a crescut pe străzi și a început să antreneze domni în schimbul banilor. Are niște tehnici minunate de luptă și o bibliotecă impresionantă pe subiectul ăsta. Așa că am dat naiba aristocrația în ring și am venit să învăț să lupt ca un bărbat. Acum mă plimb prin Whitechapel nestingherit. Nimic nu îmi scapă.

Ochii femeii sclipeau plini de interes în timp ce respirația lui se juca pe pielea ei

— Și noi am venit pentru că voiai să-mi spui povestea asta și credeai că Prince ne-ar putea întrerupe din cauza dilemei dacă vișiniu merge cu negru sau cu alb?

— Nu, zâmbi acesta și se dădu un pas înapoi pentru a pune o oarecare distanță între ei. Parfumul ei de femeie îl îmbăta, nu îl lăsa să gândească rațional. Vreau să te învăț să lupți.