Soarele răsare la apus

28. Final

Cinci zile mai târziu

— Nu cred că așa se termină totul, spuse Anne în seara aceea.

Familia Cardinham, strânsă în salonul din casa neagră de marmură din St James, se reunise pentru ceea ce păruse a fi o cină în care ceilalți membrii evaluau starea lui lady Anne. Deși transmisese tuturor că se simțea bine după ce efectele consumului de opiu dispăruse din organismul ei, familia își dorise să vadă asta cu proprii ochi. Ceea ce însemnase că trebuise să dea ochii cu ducele după ce se afișase într-o cămașă transparentă din cauza ploii înaintea sa. Rothgar avusese decența de a nu spune nimic, desigur, dar asta nu o oprise din a roși în fiecare moment al serii.

Bryght Cardinham era așezat pe sofa, cu un pahar de coniac în mână și cu Melody de cealaltă parte a sa. Summer, căreia i se permisese să rămână la conversația de după cină, întrucât scandalul putea fi citit de oricine în ziare încă din a doua zi de când majoritatea celor vinovați fuseseră prinși, prin urmare era familiară cu subiectul până și ea, stătea lângă Melody cu un pahar de cherry mic între degete. Mai devreme, Anne observase că Wine îi făcuse cu ochiul surorii sale când Bryght insistase ca ea să nu servească în nciun caz coniac. Cine știe ce era de fapt în băutura lui Summer care se oprise din protestat după ce luase o înghițitură. Melody însă preferase să bea niște ceai, cu starea de greață nu dispăruse nicio clipă în zilele astea.

Din peisaj lipseau Colt și Christina, care fuseseră însă înștiințați cu privire la situație și care transmiseseră gândurile bune familiei. Totuși, prezența lor era compensată de cea a ducelui de Shrewsbury, tăcut, privind atent de la unul la celălalt.

Wine se așezase pe brațul fotoliului în care stăteau ea și Suggar, arătând impecabil, dar cu ochii sclipindu-i cu o căldură pe care Anne o recunoscu ca fiind prezentă în irisurile sale încă din prima clipă în care se întâlniseră. O iubise încă de atunci fără să își dea seama de asta.

— De ce spui asta?, o întrebă ușor.

— Mi s-au părut destul de puțini la această reuniune. Din câte am înțeles, din discursul individului cu mască neagră, bărbatul care posedă masca aurie este doar un intermediar, un mijlocitor, un înlocuitor temporar. Totuși, nu a fost prezent la această ultimă ceremonie.

— Așa este, spuse Wine. Liderul acestui grup a murit în urmă cu opt luni.

— Poate fi oricine, oftă Summer. Când toți o priviră, ea ridică din umeri. Oricine dintre nobili, oricum.

— Nu cred că mor aristocrații atât de des, se încruntă Melody. Dar sigur putem afla. Acum opt luni... Asta înseamnă..., privi spre Bryght care îi strânse ușor degetele.

— În preajma căsătoriei cu Lunden, adăugă el. Da. M-aș putea interesa. Ne va lua ceva, într-adevăr, dar m-aș putea interesa.

— Și apoi?, întebă Thaddeus.

— Putem sustrage toate cărțile și lista persoanelor care făceau parte din această organizație, îi spuse Anne. El avea lista și cred că încă o are. Probabil că cel care a moștenit toate astea nu a înțeles despre ce este vorba.

— Probabil. E sigur însă faptul că acest individ nu face parte din grup. Au încercat să îl găsească, să îl atragă, dar nu cred că răspunde invitațiilor.

Thaddeus rămase încruntat, apoi aprobă discret și tăcu. Anne se încruntă, neînțelegând cum să citească emoția de pe fața sa.

— Și cu Edwin cum rămâne?, întrebă Rothgar. Ne-ai spus, Wine, că fratele lui avea o invitație. Ți s-a părut că îl recunoști acolo?