Soarele răsare la apus

15. Afaceri de familie

— Lucruri ciudate se petreceau în casa familiei de când eram mică. Nu pot spune că e neobișnuit ca soții să fie distanți, dar între ai mei era un fel de tensiune pe care nu am înțeles-o până la o anumită vârstă. Și când am înțeles ce o făcea pe mama rezervată mi-am dorit ca ei să nu fie familia mea.

Oftă și își lăsă capul pe umărul lui Wine în timp ce acesta îi mângâia ușor spatele. Crezuse că avea să îi fie ușor, dar când îi arătase cartea, o invitație fățișă la desfrâu, Anne înțelsese că trebuia să îi vorbească despre așa-zisa afacere a familiei înainte ca lucrurile să degenereze. Îi datora această explicație, cu atât mai mult cu cât cumnatele lui se confruntaseră cu oameni din această tagmă. Era familiară cu Lunden. Știuse ce îi putea capul lui Harry Lunden. Și ar fi putut preveni ce i se întâmplase lui Melody dacă ar fi avut mai mult curaj. Dar ea își detestase în tăcere rădăcinile și acceptase anomaliile de sub acoperiș atâta timp cât nu fusese ea ce atinsă. Poate că nu era la fel de normală ca restul, în cele din urmă. Frica o măcinase, iar apoi disprețul o făcuse să se detașeze de tot ce o înconjura, să ignore lumea care se scurgea în jurul ei.

— Sunt un grup de lorzi, îi spuse hotărâtă. Se cunosc din școală și se cooptează în familie sau în diverse cluburi. Nu știu a câta generație a fost tatăl meu, dar nu este recent ce se întâmplă. De regulă, au camere secrete în case, tuneluri și alte asemeni ascunzători. Și domeniul Denborough are. Și casa din oraș. Deși nu avea accel la ele, știa că erau acolo și nu era curioasă să le vadă. Invitațiile sunt sub forma celei primite de tine. Nu știu la ce se referă toate cărțile, dar știu că unele dintre ele sunt locații. Pentru casa din oraș a lui Denborough s-a ales cartea preotesei. Probabil este o simplă glumă la adresa mea, că stau sub același acoperiș cu fratele meu. Stăteam, se corectă, strâmbând din nas.

— Înțeleg, îi zise Wine, încurajând-o să continue.

Sub degetele lui o simțea tensionată. Deși se comportase mereu bine cu ea, nu putea să îi alunge complet amintirile cu privire la cele petrecute. Și asta îl durea.

— Fac lucruri îngrozitoare unor persoane foarte tinere. Tăcu din nou, moment în care Wine așteptă, inhalându-i mirosul, umplându-și amintirea cu ea. Uneori... uneori mama era obligată să privească în timp ce ei... Cred că înțelegi.

Oh, înțelegea prea bine la ce se referea. Trăise printre bărbați de toate tipurile și le cunoștea plăcerile cele mai perverse. Existau case de toleranță în Whitechapel care vindeau numai fecioare. În câteva locuințe private erau acostați copii și se priza opiul. Peste tot în Londra existau plăceri desfrânate. Ce îi deosebea pe acești indivizi de ceilalți era plăcerea bolnavă de a ucide victima în final.

— Dar tu?, se trezi întrebând-o, astfel încât să își facă o idee de ce văzuse și cum putea alunga asta din mintea ei. Ai fost vreodată obligată să privești?

În sinea lui își dorea ca ea să dea din cap scandalizată, dar după modul în care trupul i se agăță și mai puternic de al lui cunoscu numaidecât răspusul.

— Da... Ochii i se umplură de lacrimi, udând cămașa din in a lui Wine pe care o purta lejer, fără alte înflorituri. Aveam șaisprezece ani. Bărbatul își închise ochii, încercând să își rețină mânia. Deși membrii n-ar trebui să se atingă de familie, contele avea o regulă: la miezul nopții, ușa dormitorului trebuia încuiată. M-am aventurat însă pe holuri pentru că îmi era foame și... Am fost prinsă. Nu cred că îți poți imagina nebunia din ochii tatei, strălucirea din ai prietenilor lui. Păreau posedați, Wine. Am stat acolo, pe o băncuță, în timp ce ei...

— Ce făceau, Marie?, o întrebă blând.

— Erau copii, fete și... băieți tineri... Își băteau joc de trupurile lor, Wine! Își trase nasul, realizând că începuse să plângă în hohote. Până dimineață nu rămâneau martori. Erau, de regulă, uciși dacă nu mureau în timpul... în timpul... Și eu am stat și m-am uitat în seara aceea. Ani întregi știam ce se petrece în casă și nu am intervenit. Nu am spus nimic... Se desprinse ușor de el și prinse cu degetele tremurânde batista pe care el i-o întinse. Sunt la fel de vinovată ca ei pentru că am tăcut.