Diferențele ne atrag

Capitolul 15

Ava

Am încercat să mă concentrez la ce făceam, imposibil din orice punct de vedere. Noroc că m-am decis să fac colțul peretelui unde am aplicat câteva detalii ca să mă ajute să găsesc o imagine mai clară a picturii. Era trecut de miezul nopții și eu încă mă aflam aici, în biroul lui, cerând securității să mă lase mai mult. Le-am spus că m-a lăsat Damian, deși nu am vorbit deloc cu el. De fapt, au trecut patru zile de când nu am mai vorbit.

Chiar după sărutul de pe plajă a fost sunat de la firmă că a apărut o urgență. O urgență destul de mare având în vedere că acum e în Europa. A apucat să mă lase la apartament și să îmi dea un sărut pe frunte, apoi mi-a promis că ne vedem curând. Nici pe drum nu am apucat să vorbim, nimic, secretara lui îi vorbea încontinuu, apoi sunau și alții. Nu știu cum a rezistat, eu intram în panică și făceam și un infarct.

Problema era la traficul de droguri și iarba. La acea firma a lui foarte bănoasă pe care o ascunde în spatele celei principale. Cine să suspecteze că face ceva ilegal când are o afacere de zece ori mai mare decât cea secundară? De asta nici nu înțeleg de ce îi mai trebuie acea firmă care poate să aducă o grămadă de probleme. Știu astea de la George, când am reușit să îl trag de limbă să îmi spună și mie ceva.

L-am sunat de două ori, nu mi-a răspuns și nici nu mi-a dat un mesaj înapoi. În rest, s-a asigurat că am tot confortul aici. Mâncare făcută special pentru mine și un stand plin de dulciuri cadou. Și nu erau dulciuri sănătoase așa cum mă așteptam. Apreciam asta, fiindcă a făcut-o special pentru mine. Am foat destul de emoționată în acea zi, făcându-mi probleme de modul în care eu l-am sărutat. Poate că pentru el nu s-a simțit la fel de bine cum am simțit eu.

Nu m-am mai gândit la celelalte probleme care stau între noi, nu am vrut, știam că o să îmi înrăutățească și mai mult starea. Să fiu sinceră, îmi place mult mai tare când e el cu mine în birou, chiar dacă nu vorbim. Singurul lucru la care m-am gândit a fost acel sărut. Am derulat totul în capul meu și am stat să analizez fiecare cuvânt pe care l-a spus. Nu sunt o fanatică care își face planuri și tâmpenii, nici pe departe, mai ales în situația noastră.

Ochii mei au zburat pe ușă imediat ce am auzit încheietoarea. Și eu la fel de repede am sărit în sus. În dreptul ușii era George, nu Damian. Am simțit un sentiment de dezamagire, dar la îndepărtat repede.

— Buna, George! Nu dormi la ora asta?

Părea că sunt vreo infractoare. George mi-a oferit un zâmbet care m-a liniștit.

— Acum plecam, dar am vrut să văd ce faci. Damian a urcat la el în dormitor și am vrut să știu dacă te duc înapoi acasă sau mai stai.

E aici? Și nu am auzit nimic? Poate a luat liftul spre camera lui. Are de urcat cam multe scări până la al doilea etaj. Și probabil că e obosit. Cred că cel mai bine e să merg acasă să nu îl deranjez, poate că nu e nici singur.

— O să mai rămân puțin, am spus în schimb. Trebuie să vorbesc ceva cu Damian.

George a aprobat.
Nu am nimic ce să îi spun! Am stat doar ca să văd că ajunge acasă și poate să îi aud vocea. Doar puțin. Au trecut patru zile și eu caut să îi aud vocea. Să îmi dea cineva o palmă înainte să mă îndrăgostesc! Damian e un bărbat matur cu multe chestii pe cap, nu ar trebui să îl mai deranjez și eu. Și deși tot ce gândeam era adevărat, nu voiam să plec.

— Haide, mi-a făcut semn cu capul și l-am urmat.

— Știe că sunt aici?

A clătinat din cap.
Oh, asta e și mai rău.