Diferențele ne atrag

Capitolul 20

Ava

Purtam doar cămașa lui și lenjeria intimă, în timp ce el era acoperit doar de o pereche neagră de boxeri. Stăteam între picioarele lui, afară pe terasa descoperită, lângă o piscină uriașă. Lângă noi era plin de mâncare și de dulciuri, dar eu am optat mai mult pentru tot ce avea zahăr. De aceea eram înconjurați de ambalaje de ciocolată.

— Nu vrei?

M-am întors spre el cu un baton de ciocolată. A zâmbit, ducându-mi o șuviță de păr după ureche. Stătea comod pe spate, mângâindu-mi spatele relaxat.

— Nu, dar mănâncă tu. Îmi place când îți arăți gropițele, deși o faci cam rar. Singura soluție e să îți dau ciocolată.

Am dat din umeri. Să zicem că zahărul e plăcerea mea nevinovată. Spre apărarea mea, nu știam că are un scop să mă facă să zâmbesc ca să îmi vadă gropițele.

— Scopul tău e să mă faci să zâmbesc ca să îmi vezi gropițele?

Erau foarte adânci, uneori nu era nici nevoie să zâmbesc ca să se vadă. Nu am crezut că lui poate să îi placă atât de mult, dar cu timpul am descoperit mai multe lucruri despre mine cu ajutorul lui. Nu le dădeam importanță, până nu îmi arăta el că de fapt am și câteva aspecte speciale la mine.

— Da, mi-a sărutat umărul unde ajungea. Mă face erect să știu că eu te fac să zâmbești, dar și posesiv și gelos când zâmbești altcuiva.

M-am înroșit din nou, dar am încercat să mă uit în altă parte ca să nu observe și el asta. Știam că mă mint singură, avea un talent deosebit să mă facă să roșesc. M-a făcut să îmi reamintesc de ce am făcut acum aproximativ o oră. Nu eram foarte îndrăzneață, mai ales în ceea ce privește sexul de orice fel. El era cel care conducea, plin de încredere și experimentat. Chiar și așa, nu știu cum de am reușit să fiu atât de îndrăzneață. Era efectul lui, reușea să mă facă încrezătoare, excitată și îndrăgostită.

A râs ținându-se de burtă când mi-a văzut obrajii roșii. M-am uitat urât la el, dar l-a făcut să râdă și mai tare. Nu voiam să recunosc, dar eram îndrăgostită de Damian care râde. Îl făcea mai tânăr, de vârsta lui, nu îngropat în acte și negocieri. Era el, iar eu abia așteptam să îi aud râsul. Poate că el are o plăcere cu gropițele din obrajii mei, eu cu râsul lui.

— Îmi place că te înroșești din orice îți spun, l-am lovit în joacă peste piept. Oh, micuțo, nu vrei să începi o luptă cu mine.

Mi-am ridicat sprâncenele, doar ca să par mai serioasă.

— Serios? Asta unde ar duce?

S-a uitat la mine încrezut, într-un mod care îmi făcea coapsele să se strângă.

— La mine și la tine luptându-ne goi, nu cred că e o idee rea.

Am râs și m-am lăsat pe spate, lipită de pieptul lui. Mi-a prins părul într-o coadă și l-a mutat în cealaltă parte, începând să se joace cu câteva șuvițe. Am observat că mereu când e relaxat se joacă cu părul meu, iar eu adoram orice fel de atenție.

— Nu cred nici eu că e o idee rea, mi-a plăcut astăzi.

— Ziua nu e gata, Ava!

Suna nemaipomenit de bine, dar nu voiam să o spun. Înainte să fac ceva, Damian m-a luat în brațe și m-a ridicat de pe canapeaua confortabilă odată cu el. Mi-a desfăcut cămașa și a aruncat-o pe jos, de parcă era o nimica toată că rămân doar într-o pereche de chiloți.

— Ai încredere în mine?

— Nu știu să înot, dacă la asta te-ai gândit.

— Răspunde la întrebare, mi-am prins talia în mâinile lui mari. Și să nu îndrăznești să te acoperi, m-a oprit înainte să îmi acopăr sânii cu brațele. I-am văzut și vreau să îi văd în continuare.