Diferențele ne atrag

Capitolul 16

Ava

M-am întors pe partea cealaltă a patului din cauza căldurii. O mâna mare a venit repede după mine și m-a turtit înapoi în saltea. O mâna mare și grea. Nu a durat mult să îi simt și restul corpului peste spatele meu. Atunci m-am trezit de-a binelea. O să trec prin saltea dacă stă pe mine. Un sforăit ușor, bărbătesc, plăcut pentru urechile mele, mi-a adus din nou aminte că bărbatul spectaculos este peste mine. Doar în boxeri!

Mi-am întors capul într-o parte, cât puteam de fapt. Părul lui negru ca smoala îmi intra acum în gură. O, Doamne! Miroase atât de bine că nu pot să îi rezist. Dar problema era... eu cum miros după o noapte deasupra lui într-o căldură imensă. Ahhh, nu aveam problema asta dacă eram acasă.

M-am uitat la ceas și era trecut de șapte dimineața. Am ratat coșmarul? A dispărut și de data asta? Oh, a treia noapte cu el și niciun coșmar. Face minuni somnul cu el. Nu aș fi vrut să mă ridic din pat, chiar dacă greutatea lui mă ucide încet. Aș fi o mincinoasă să spun că nu îmi place. Îi simt pe spatele meu toate formele. TOATE.

— Damian, am șoptit, sperând totuși să mă audă. Ești greu.

A mormăit ceva, întorcându-și capul în cealaltă parte. Am oftat, deși mi-a plăcut.

— Damian, am strigat de data asta puțin mai tare. O să mă strivești.

Am plecat de la căldură, dar a venit căldura după mine. Mi-a ridicat capul și s-a uitat la mine cu un singur ochi deschis.

— Ești bine? Ai avut un coșmar?

Nu am putut să în iau întrebările în seamă, vocea lui de dimineață mi-a fost îndeajuns. Acum le dau dreptate tuturor fetelor care ziceau că vocea băieților este foarte groasă și răgușită dimineața.

— Nu, ești puțin cam greu.

Când și-a dat seama s-a ridicat repede în genunchi, cu tot cu pătură cu tot. M-am întors, dar am ajuns într-o poziție care m-a făcut doar să mă înroșesc. Mai mult de atât, ochii mi-au căzut pe partea din față a boxerilor lui Damian. Nu mai stăteau normal, erau ridicați ca un cort. Poate să îmi fie mai rușine de atât? S-a lăsat din nou peste mine, mi-a ridicat bărbia cu degetele și m-a sărutat. Ceva mai liniștitor și mai încet, dar asta nu mă calma după ce am ajuns cu el între picioarele mele. Nu trebuie să fiu atât de speriată! Nici nu sunt, îmi e doar rușine.

— Asta se întâmplă dimineața, mi-a spus deasupra buzelor. Iar acum cu tine..., a gemut răgușit. Trebuie să rezolv asta la baie.

Am aprobat, negăsindu-mi cuvintele.

— O să merg jos, m-am strecurat pe sub corpul lui până am ajuns jos din pat și deja la ușă. Vrei cafea?

Trebuia să fac ceva cât el... avea treaba.

— Da, fără zahăr.

Am aprobat și am ieșit fără să mă mai uit în spate. O parte din mine, mă făcea să mă întorc înapoi în cameră la el, iar cealaltă, inocentă, îmi conducea picioarele spre bucătarie. Mi-am băgat degetele în păr, de nervi și emoții. Era la fel de încurcat ca mintea mea. Sau ca sentimentele mele? Nici nu știu ce sunt eu cu Damian acum. Prieteni?