Diferențele ne atrag

Capitolul 7

Damian

O priveam pe Grace cum încearcă să îmi aducă membrul din nou în erecției, la fel cum au încercat și celelalte trei de altfel, dar părea că nimic nu mă încântă prea tare. Plictisit și cu gândul în altă parte, am oprit-o pe Grace. Mișcările ei haotice nu au ajutat prea mult, rezultatul fiind unul evident. Nu eram erect. M-au privit toate patru dezamăgite și transpirate, cum îmi dau prezervativul jos. După ce am închis ușa camerei în urma mea, m-am îndreptat spre ușa principală unde l-am găsit pe Tylern așezat pe un scaun. Ca să nu se plictisească, l-am pus să le ducă pe fete de la vilă. Toate problemele de la muncă îmi stau pe cap, și oricât de mult aş vrea să le las pe mai târziu, nu pot. Munca este întotdeauna înaintare femeilor. Am luat un măr verde din fructieră, dându-mi seama că umblu în boxeri prin casă, iar pictorița este aici. Mă interesează? Nu.

Înainte să mă duc la birou trebuie să mă spăl ca să îmi dau toată transpirația jos și chiar să scap de parfumul fetelor. Toate lucrurile mele erau unde lucrează ea, dar puteam să mi le mut în alt birou. Îmi doream să fac asta? Nu.

Puteam foarte bine să lucrez cu ea în încăpere, fără să îmi mai mut lucrurile, și pe lângă asta, să mă și uit la ceva frumos. Mi-am lipit fruntea de peretele dușului, se pare că abia acum devenisem erect, și nu fiindcă mă gândeam la pictoriță, sau poate puțin, dar în mare parte era vina efectului întârziat de la sexul de dinainte. Nu sunt adeptul masturbării, de asta nici nu îmi rezolv erecția, chiar dacă ar fi momentul oportun pentru o eliberare ca la carte. Am învârtit robinetul în partea opusă, simțind imediat cum picurii reci îmi lovesc pielea încinsă.

Minute mai târziu eram deja în fața ușii biroului, pregătit să bat. Însă m-am oprit imediat când mi-am dat seama că nu trebuie să bat la uși în casa mea. Ce naiba!
Totuși, nu am făcut gălăgie când am intrat, curios de ce o să găsesc. Era cocoțată pe o scară înaltă, deloc sigură, dându-mi impresia că o să alunece odată cu nailon transparent de sub ea. Îngrijorarea mi-a trecut când am privit-o. Nu puteam să mint, dar frumusețea ei mă fermeca. Își ținea vârful limbii între dinți, având într-o mână o paletă plină cu culori și în cealaltă o pensulă, stând în genunchi pe o treaptă a scării. Nici nu observase că sunt în aceeași încăpere cu ea, lângă scară, privind-o cu interes.

— Ești foarte concentrată , i-am spus calm urmărind cum mâna ei mișcă cu blândețe pensula.

S-a întors cu fața spre mine mult prea brusc, căci un genunchi i-a alunecat de pe treapta scării, apoi și celălalt. Am prins-o de talie în ultima secundă, gata să facă contact cu podeaua, odată cu scară. Sunetul puternic produs de scară a făcut-o să tresară și mai tare, simțind și eu bătăile rapizi ale inimii ei. A clipit des, șocată.

— Doamne ferește, a șoptit cu ochii mari. Nu era nevoie să mă sperii atât de tare, și-a presat palmele pe pieptul meu pentru a mă îndepărta de ea.

— Nu asta a fost intenția mea, dar nu mă deranjează că ești lipită de mine, s-a încruntat puternic, folosindu-şi toată forța să iasă din brațele mele.

— Trecând peste, ce cauți aici? s-a încruntat către mine și eu către ea. Scuze, voiam să spun, cum de nu ești la lucru.

Obrajii săi s-au colorat imediat. Un gest care îi scoate emoțiile la iveală și se întâmplă cam des. Nu pot să spun că nu îmi place, e drăguță.

— Eu sunt șeful, deci ăsta înseamnă că pot lucra când vreau și unde vreau. Acum am venit să lucrez de aici, i-am privit din nou ochii himnotizanți.

Ador culoarea ochilor ei.

— Ah, am înțeles. Nu te voi deranja, a dat din umeri.

— E opt seara, m-am uitat la ceasul de pe mână. Ai mâncat ceva?