Diferențele ne atrag

Prolog

Ava

Priveam plictisită împrejurimile, cu ochii mai mult pe ceasul gigant din acest local minuscul. Mă întrebam de ce au ales un ceas atât de mare? Și de ce au pus pe lângă el, încă vreo cinci mai mici? Am negat din cap, mă gândesc numai la tâmpenii atunci când mă plictisesc, și toate astea din vina șefului meu drag, Ryan, care întârzia din nou! Trebuie să mă obișnuiesc cu orarul lui dezordonat.

Ticălos bogat!

Este prietenul meu, dar tot ticălos rămâne. Oare așa face și la ședințe? Nu cred totuși. Sau?

— Plictisită? m-am uitat în sus la Ryan, a ajuns în sfârșit după ce l-am așteptat o oră.

Abia se trezise căci ochii lui erau alungiți și roșii.

—Trebuie să te obișnuiești cu un orar fix. Altfel, am ridicat degetul indicator către el, o să vorbesc cu nenea Oliver.

A făcut ochii mari când l-am menționat pe tatăl său. Era un om haios, dar care voia să își vadă fiul în cel mai perfect mod. Iar dacă Ryan continua să întârzie, și această informație ajungea la urechile boss-ului, atunci nu mai era de bine.

— Atât îți trebuie, piticot! s-a pus pe fotoliul din fața mea.

— Bei și tu ceva sau trecem la subiect?

Cât timp l-am așteptat mi-am comandat un Frappe Cappuccino, nu pot să beau cafea tare nici dacă mor de somn.

— La subiect, în jumătate de oră am o întâlnire cu pictorul Ludovic, și-a dat ochii peste cap. Să văd ce ai făcut.

Am chicotit entuziasmată și am scos de sub masă tabloul de care eram tare mândră, iar povestea din spatele picturii mă apropia și mai mult de el. Trona pe pânza fină o imagine a unui copil din Africa, atât de slab că i se vedeau oasele. Doar ce a fost adoptat de o familie americană, iar aceștia au cerut să li se facă o pictură a fiului lor acum, cu acei ochi lipsiți de viață și plini de durere, care printr-o manieră, îmi aminteau de mine. Băiatul de patru ani ținea în mâini o bucată de pâine pe care o mânca încet, parcă savurând fiecare mușcătură.

— Este perfect! s-a uitat la el cu ochii sclipitori.

— Asta am și vrut, i-am făcut cu ochiul fericită.

— O să le placă la nebunie, banii o să îți intre pe cont cam într-o oră maxim.

— Asta e și mai perfect, căci iubita ta stresantă, are nevoie de shopping chiar astăzi, mi-am făcut semnul crucii, iar el a făcut o față de parcă se uita la o sperietoare.

— Îți urez noroc, a pufnit, îți urez tot norocul din lume.

Amândoi știam că Ivy este cea mai mare iubitoare a hainelor, cuvântul "obsedat" i se potrivea perfect, și nu exagerez. Pur și simplu nu poți să mergi cu ea la cumpărături, în special eu care nu sunt o fană înrăită a modei. Mă îmbrac simplu și normal, nimic extravagant.

— Acum că am terminat cu acest proiect, vreau să îți propun altceva, și-a împreunat mâinile pe masă.

I-am făcut semn cu mâna să continue, cât eu luam ultima gură de cafea.