Diferențele ne atrag

Capitolul 8

Damian

Două săptămâni și totul mergea la fel. Nu se mai schimbase mare lucru, doar atât că făcusem o rutină împreună. Eram puțin iritat, nu din vina ei, din a mea. În astea două săptămâni am ieșit zilnic la cină, doar noi doi la un restaurant la alegere. Nu au fost aproprieri, apropieri de niciun fel, doar conversații lungi și lejere, în care ea îmi spunea una alta. Îmi plăcea să o ascult, iar deseori se întâmpla să râd chiar dacă nu era nimic amuzant din ce îmi spunea. Nu știu cum, dar ajungea să îmi povestească despre cele mai neîntâlnite subiecte, cum ar fi viața unui elefant sau aromele ceaiului indian. Își găsea cele mai ciudate subiecte, răsărite nici eu nu știu de unde, și povestite cu cea mai mare voință. Și de asta mă apuca râsul. Subiectele ei de discuție și felul în care mi le povestea. Am descoperit în scurt timp că eram înnebunit după această rutină și că adoram să o ascult povestind despre toate ciudățeniile, ca mai apoi să mă holbez la ea în timp ce aparent trebuia să îmi fac treaba.

Nu mai discutasem despre femei și evitam în continuare restaurantele de lux. Totodată, am făcut tot posibilul ca presa să stea departe de mine atunci când sunt cu ea. Nu voiam să apară bârfe fără rost, fiindcă știam că în acest fel ea s-ar îndepărta de mine. Am ajuns chiar să răresc vizitele fetelor la vilă, făcând în așa fel încât ea să nu le mai vadă atât de mult. Nu de alta, dar nu voiam să reluam discuția avută acum două săptămâni. Cea cu banii era inevitabilă, contrazicându-ne în mașină până reușeam să o conving.

Încăpățânată e puțin spus, dar ce să vezi, mă excită. Și nu doar asta, descoperisem mult mai multe lucruri la ea care să mă stârnească. Inocența ei are un efect mare asupra mea, făcându-mă câteodată să nu mă recunosc. Îmi vorbește cu inocență, râde cu inocență, pictează cu inocență și gândește cu inocență. Spun un cuvânt mai vulgar și deja e roșie la față, zâmbind reținută. Era o puștoaică care mă dădea peste cap.

Dar cu toate astea, nu se încadra în tiparele femeilor cu care eu am mai fost. Fiecare avea un gen, iar eu mă îndreptam spre femeile mature, perverse și cu experiență, care să îmi satisfacă nevoile carnale, și asta fiindcă niciodată nu mi-am depus mai mult interes pentru o anume femeie. Primeam totul din partea lor, iar eu doar trebuia să vin cu bani și cadouri.
Cu ea în schimb mă certam pe cine plătește cina, câștigam normal, dar preferam să nu ajung din nou la acea discuție.

Totul însă înceta atunci când ajungeam la vilă. Fiecare își vedea de treaba lui, de parcă înainte nici nu am stat împreună, eram din nou străini. Ea nu mă privea, foarte rar, în rest doar eu. Nu o scăpam nici o secundă din priviri, stând cu ochii pe ea ore întregi, timp în care îmi făceam și treaba, mai greu ca să fiu sincer. Dar ce să vezi, nu puteam să mă abțin. Nu mai conta nici vârsta, nu mai conta nici Ryan, nu mai contau multe.

În ultimele trei zile nu ne-am mai văzut, fiindcă am fost plecat în Seattle cu afacerile. Departamentul de acolo a întâmpinat probleme, unele mari la care a fost nevoie de negocieri intense. Dean m-a ajutat cu unele acțiuni, iar acum totul era rezolvat.

Mi-am dat sacoul jos imediat ce am intrat în casă, simțindu-mă deodată mai ușurat. Încă de la ușa am renunțat la pantofii lucioși care acum nu mai erau la fel de curați ca azi dimineață. Abia am așteptat să plec din ploiosul Seattle ca să ajung la furtuna din Los Angeles. Mi-am suflecat mânecile cămășii pe antebrațe, urcând scările până la birou, trebuia să mai completez câteva acte și să trimit niște mail-uri. Când am intrat am dat de Ava, așezată în fața geamului, cu piciorele la piept și bărbia sprijinită de genunchi. Am crezut că plecase, e unu dimineața până la urmă și afară e o furtună de toată frumusețea. Fetelor nu le era frică de fulgere și tunete?