Diferențele ne atrag

Capitolul 17

Ava

Am sărit în sus când mâinile lui Ryan mi-au strâns umerii. Eram mult prea atentă la bărbatul din cealaltă cameră, chiar dacă de fapt ar fi trebuit să îmi ascult prietena. Damian ținea o ședință în biroul construit doar din sticlă, special să pot să mă uit eu la el de aici de afară. Când am venit la biroul lui Ryan nu știam că Damian are ceva treaba pe aici. Venisem cu intenții bune să îmi sfătuiesc prietena emoțional după ce iubitul ei, care implicit este și șeful meu, a refuzat-o când i-a cerut să meargă într-o vacanță împreună.

— Tu nu trebuia să fii la ședință? s-a uitat Ivy urât la el.

— Tu nu trebuia să fii altundeva decât la locul meu de muncă?

Ryan nu era serios, o adora pe Ivy deși uneori e încăpățânat. Mi-am dat ochii peste cap la joaca lor, dar mi-au ajuns pe altcineva. Ochii negrii înconjurați de gene lungi m-a priveau de dincolo de acel birou, atent și profund. Nu reușeam să îmi țin roșeața pentru mine, tot timpul când se uita la mine atât de mult începeam să prind culoare în obraji și să mă rușinez.

— Ava! și-a fluturat Ivy mâna în fața mea. Spune-i la Ryan că mergem astăzi la club, fiindcă nu mă crede.

Am căscat ochii mari. De-a dreptul șocată și chiar speriată. Nu aveam dorința să merg la club unde e multă lume, să mă înghesui printre toți acei oameni și să par că îmi place acel loc. Nu suport locurile aglomerate și sufocante, iar un club cred că le are pe amândouă. Nu discutasem despre asta cu prietena mea, doar că probabil disperarea ei de a se contrazice cu el și de ce a-l face gelos, ne-a băgat în situația asta.

— Da, am spus deodată fără să știu ce naiba să fac. Mergem, da, mergem la club.

Nu știu cât de convingătoare am sunat, eu cred că deloc, dar cred că a mers. M-am uitat la Ivy urât, iar ea la mine în cel mai drăguț mod posibil.

— Ava, unde te-ai lovit de vrei să mergi la club?

Ryan a venit în fața mea, probabil ca să se asigure că sunt bine și că nu am ajuns nebună. I-am zâmbit nevinovat, încercând pe cât posibil să rămân calmă și să nu mă dau de gol.

— Păi, nu e o idee rea.

E cea mai rea!

— Huh? Să faceți ce? de data asta s-a uitat și la iubita lui. Nu mergeți niciunde!

Eram de acord cu Ryan, doar că în același timp nu puteam să spun asta de vreme ce am intrat în jocul ăsta. Abia aștept să văd cum rezolvă Ivy asta.

— Ba să vezi că da! s-a ridicat Ivy în picioare și l-a provocat din priviri. Ce problema ai dacă mergem? Seara între fete, fără iubiți stresanți pe capul nostru!

— Ce?

Toți ochii au picat pe corpul mare și musculos al bărbatului ce mi-a venit în minte la replica lui Ivy. Damian stătea încruntat lângă noi, la câțiva pași distanță, cu încă doi bărbați la fel de arătoși, doar că puțin mai în vârstă. S-a uitat direct la mine, lipsit de expresie așa cum obișnuiam să îl văd de obicei, apoi și-a îndreptat înapoi privirea spre prietenii lui.

— Nimic, haideți să mergem în birou.

Ryan și-a aranjat costumul și le-a făcut semn celorlalți spre biroul lui. Nu înainte să plece, Damian mi-a mai oferit o privire. Nu a fost mare lucru fiindcă oricum eram înconjurați de oameni, dar, ei bine, auzise ce a spus Ivy. Nu sunt sigură ce crede sau dacă are impresia că le-am spus că noi am fi împreună chiar dacă nu suntem. Ivy a încurcat atât de mult treaba că acum nu știu cum aș putea să îi explic lui.