Capitolul 19

10.7K 499 68
                                    


Damian


Nu îmi iasă din cap cum am lăsat-o pe Ava singură în pat de dimineață. Nici nu știu cum am găsit puterea să plec de lângă ea când o simțeam atât de bine în brațele mele. Aveam atât de multe gânduri în cap și toate se legau de ea. Voiam să o venerez, să o simt în mâinile mele cum nu am mai simțit pe nimeni altcineva. Îmbrăcată doar în cămașa mea, ridicată peste fund de dimineață, fără sutien și cu tot corpul peste al meu, era mai mult decât perfect. Nu s-a mai trezit la ora șase așa cum o făcea de obicei, nu a avut nici coșmaruri și nici măcar nu s-a mișcat când mi-a sunat alarma. Ea nu îmi spunea cât e de obosită și cât de grele au fost ultimele nopți, dar după cearcănele negre și pielea palidă, îmi dădeam singur seama. 

Am urât sentimentul de aseară, disperare și îngrijorare că a pățit ceva. Apoi împunsăturile din inimă când am văzut-o în acea benzinărie, cu o cafea la aparat în mână, uitându-se dezorientată în jurul ei. Gândul mi-a plecat direct la trecutul ei, de care nu a scăpat nici acum. Încă există ceva ce îmi ascunde și sunt foarte sigur că are legătură cu bărbatul care a adoptat-o. A trecut prin multe ca să ajungă aici și încă se luptă să scape de trecutul ei, dar știu că ceva de acolo încă e îngropat de ea. Sunt câțiva ani care nu apar în poveștile ei, de parcă nici nu a existat în acea perioadă. A spus că mai are nevoie de timp, dar la naiba dacă nu îmi e greu să aștept fără să fac nimic. Aș fi putut să angajez pe cineva să afle tot ce a fost în trecutul ei, însă știu că nu ar fi fost o mișcare corectă. Ea trebuia să îmi spună, orice ar însemna asta.

Trebuie doar să am răbdare și să o iau ușor. Nu vreau să mă arunc prea repede în patul ei fiindcă știu că încă nu are încredere deplină în mine, asta pentru că nici nu am ajutat-o rea mult să aibă. Dar la naiba, e greu să îmi potolesc gelozia și posesivitatea față de ea. Nu voiam un singur bărbat să îi atingă pielea, nici măcar din greșeală. Îmi fura mințile în cel mai rău mod posibil. De azi dimineață nu am putut să mă concentrez la nimic și eram aici de ore întregi fără să fiu atent. Mai mult de atât, erecția din pantaloni nu se mai potolea deloc. Am nevoie de ea ca de un magnet.

— Domnule Bilzerian, ce spuneți de propunerea noastră?

Mi-am ridicat ochii la femeia îmbrăcată în costum din mijlocul sălii de conferință. Stăteam în capul mesei lungi și încercam să fiu atent la o demostrație arhitecturală. Nu am fost deloc, nici măcar nu știam despre ce se vorbește aici. Tot ce am putut să mă gândesc a fost corpul ei cald lipit de al meu și de acele buze pe care le vedeam înconjurate în jurul penisului meu erect. Ava era timidă, dar excitată era o altă persoană. Și eram înnebunit până peste cap, exact ca și ieri când se freca în poala mea în speranța că o sa simtă și ea cum este un orgasm. Eram naibii primul care o să îi ofere un orgasm! Și e nebunesc de plăcut să fiu primul.

Mă simțeam ca un pedofil în unele momente. Primul ei sărut a fost cu mine, primul ei orgasm o să fie cu mine și sunt sigur că și prima dată când o să facă sex tot cu mine va fi. Sunt atât de decis să fiu cu ea încât nu îmi imaginez alte posibilități. E nebunesc și firesc în același timp.

— Nu sunt convins, m-am ridicat de pe scaun foarte repede. Adu-mi prezentarea la mine în birou, o să analizez singur propunerea.

Și am plecat. E atât de bine să faci tu regulile în astfel de momente încât nu pot fi mai fericit că sunt eu șeful. Nu mai puteam să stau acolo nici o secundă, îmi simțeam plămânii plini de aer, de parcă nu puteam să respir fără ea. Doamne, sunt înnebunit și după mirosul ei floral. În ultimul timp am o obsesie să îmi afund capul în părul ei și să îi inspir mirosul divin. E obsesia mea și sunt mult prea sigur de asta. Mi-am închis ochii în speranța că o să uit pentru câteva secunde de ea, dar mi-a apărut fix imaginea ei de aseară cu picioarele goale.

Diferențele ne atragUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum