Diferențele ne atrag

Capitolul 4

Ava

Băiatul din spatele tejghelei, foarte amabil și vorbăreț, mi-a întins paharul transparent plin ochi de lichidul maroniu. I-am mulțumit cu sinceritate și am luat-o din loc, salivând în adevăratul sens al cuvântului după o gură de cafea dulce. Și este de înțeles având în vedere că nu am dormit toată noaptea doar ca să îmi continui tabloul. Nu îmi pare rău, e ceva normal pentru mine, uneori chiar o eliberare că nu mai trec prin groaznicele coșmaruri din fiecare seară. Doar o gură de cafea dulce și totul este roz în jurul meu. Am mai băut două înainte, de-a lungul întregii nopți albe. Dar cea de acum, cu gheață și frișcă, era o delicatese pentru papilele mele gustative. M-am întors la masa unde mă așteptau Ryan și Ivy, cei doi îndrăgostiți care își arătau iubirea unul pentru celălalt, fix într-un loc public aproape plin. Și ca să le atrag atenția că nu sunt singuri într-un dormitor, am așezat ceva mai zgomotos paharul cu cafea pe masa dintre noi. Acest gest nu le-a atras atenția prea mult, fiind până la urmă nevoita să tușesc fals în nenumărate rânduri.

— Ava, de ce nu mi-ai spus să aduc un anticearcăn de acasă? m-a chestionat Ivy panicată imediat ce și-a îndreptat privirea asupra mea.

Se uita la fața mea de parcă eram expusă într-o vitrină din muzeu. Și sunt mai mult decât sigură că o mumie încă nu am ajuns.

— Am pictat toată noaptea, fără o oră de somn, m-am strâmbat la ea. Mulțumesc de înțelegere!

În momentul ăsta nu mă interesa deloc imaginea mea, au fost zile în care arătam și mai rău, iar niște cearcăne sunt o nimica toată. Ryan spre deosebire de Ivy era foarte tăcut, deloc în stilul lui caracteristic.

— Nu ai somn din nou? am negat din cap simplu. Știi că Ryan nu te presează.

Și-a înghiontit iubitul fără regret, aducându-l înapoi pe Terra.

— Adevărat, a completat Ryan spontan.

— Nu e vorba de asta, am țâțâit. Pur și simplu nu m-am putut opri, îmi place ceea ce fac.

— Ai putea face asta și în casa lui Damian, mi-a făcut Ivy cu ochiul, exact cum mă și așteptam. Știi, a cam pus ochii pe tine, îl zăpăcește de trei zile pe Ryan.

A început să chițăie, fericită din nu știu ce motiv. Speram doar să nu îi bată altceva în cap, dacă nu i-a bătut deja.

— De asta te-am și chemat, a continuat Ryan. Vrea un răspuns de la tine astăzi, nu e foarte răbdător.

De ce este atât de insistent? Poate chema și cei mai faimoși pictori din lume, deci care-i treaba cu mine?

— Răspunsul e în continuare nu. Ryan, sper că mă înțelegi, dar eu nu pot avea încredere într-un străin, nu știu ce intenții are, mi-am sprijinit capul în palmă, încă buimacă. Este mai sigur pentru mine.

Nu voiam să mă încred într-un om necunoscut care îmi făcuse o impresie proastă încă de la început. De fapt, propunerea lui este de vină. M-a speriat gândul că el își dorește portretul meu, al unei străine mai bine spus, pe peretele lui din biroul în care muncește. Așa că cel mai bine și ușor este să îl evit și să rămân acolo unde îmi este locul, la proiectele mele obișnuite. Într-adevăr, banii erau mulți, iar faptul că aș putea lucra pe un perete este cu adevărat o provocare care mă atrage, dar vezi și să nu crezi, asta tot nu mă convinge. Mă gândisem și să accept, însă nu a durat mult să îmi schimb părerea. Nu știu ce avea el în cap, și nici nu voiam să știu.

— Ava, pierzi o șansă unică. Cu acei bani poți face multe, chiar și să te muți.

Am molfăit nemulțumită de cuvințele lui. Habar nu am de ce insistă pe tema asta. Nu îmi doresc să mă mut, îmi iubesc micul apartament și nu am nevoie de altul mai mare și mai luxos. Eu sunt mulțumită de cel de acum. Nu este într-o zonă prea drăguță și nici nu oferă prea multă siguranță, dar asta nu mă face să renunț la micuțul meu cămin. Se pot rezolva unele lucruri, și sunt sigură că în timp o să renoveze întregul bloc, așa am auzit de la vecini.