Diferențele ne atrag

Capitolul 2

Damian

Îi priveam liniștit și retras pe cei patru mușchetari: Dean, Marcus, Austin și Ryan, cei care au decis într-un final să joace biliard. Nu m-am alăturat lor, știam că trebuie să vină acea pictoriță din minut în minut. Și Ivy o aștepta, nu era prea încântată de prezența femeilor din încăpere, ba chiar deloc, mai avea puțin și se dădea cu capul de masa de biliard. Și o cred pe cuvânt, femeile astea pot fi uneori cam prea cicălitoare. Din păcate pentru ea, nu prea avea cum să scape. Iubitul ei era mult prea implicat în acel joc încât să îi bage în seamă starea de disperare. Ce-i drept, puteam să fiu un verișor bun și să îi atrag atenția lui Ryan, dar nu am de ce. Acum poate observa și ea cât de indiferent este iubitul ei față de aceste frumoase modele, iar eu chiar nu știu cum rezistă tentației. Îl respect pentru fidelitatea lui, dar habar nu am cum reușește. Eu nu aș fi în stare să rămân la o singură femeie, de asta nici nu am avut vreodată o relație. Poate că nu a venit persoana potrivită sau poate că îmi place prea mult să mă distrez cu mai multe. Cred totuși că e a doua variantă.

Nu mă înțelegeți greșit, dar îmi place viața mea așa cum este. Ador corpul feminin, recunosc, iar dacă tot îmi permit, de ce să nu profit? Până la urmă nu este nimic ilegal, le plătesc cu sume enorme și le răsfăț ca pe niște doamne sofisticate, pe când ele trebuie doar să îmi satisfacă nevoile carnale.

Am început să râd spontan când lovitura lui Ryan a ocolit bila la o distanță mult prea mare. Nu știe nici acum să joace biliard, zici că a fost ținut la incubator. L-am lăsat repede pe prietenul meu în treaba lui atunci când două fete de-ale mele au început să se pisicească pe lângă mine, excitate și frustrate că azi dimineață le-am lăsat cu ochii în soare. Mi-am întors capul spre Alma, sărutându-i cu ardoare buzele roz fiind deja cu mâinile pe talia frumoasei Freya, cea care își împingea fundul apetisant direct în bărbăția mea. Dacă nu trebuia să vină acea pictorița, atunci le-aș fi luat pe fete într-o cameră separată pentru întreaga seară.

Sper să fie o femeie muncitoare care să nu îmi creeze bătăi de cap, îmi ajung cele de la muncă. Dar de data asta m-am lăsat pe mâna lui Ryan și îmi doresc din tot sufletul să nu îmi pară rău. Până la urmă m-a făcut să refuz unul dintre cei mai renumiți pictori din Franța pentru acea femeie, așa că am așteptări destul de mari. Încrederea lui Ryan m-a făcut să accept, altfel refuzam din prima secundă. În mod normal angajez doar bărbați, și nu fiindcă fac discriminări, dar nu vreau să se îmbârlige prea mult cu femeile mele, cele pe care le schimb periodic și cele care vorbesc toată ziua despre haine și machiaje. Mă obosesc câteodată și pe mine. Nu mai spun de menajerele care își iau tălpășița imediat ce dau de ele.

Am aruncat o privire spre Ryan, cel care vorbea la telefon destul de răstit, trecându-și în nenumărate rânduri mâna prin părul său castaniu. Se pare că pictorița venise singură, lucru care îl cam enervase pe calmul meu prieten. Imediat după ce a închis apelul, a luat o gură de aer, apoi s-a uitat spre iubita lui.

— Trebuia să știi deja că nu te-ar fi chemat în partea cealaltă a orașului doar ca să mergi după ea, a dat Ivy din umeri zâmbind în colțul gurii.

— Este o încăpățânată! și-a scărpinat barba țâțâind. Fata asta nu e în mințile ei, m-a privit fix cu un rânjet mare pe față.

Nu i-am spus nimic, așteptam să o văd și să trag concluzii singur. Zece minute mai târziu am auzit două bătăi în ușă, iar eu eram mai curios ca niciodată să aflu cine este marea artistă din spatele bucății de lemn. Primul a fost Tyler, paznicul de la poarta principală, roșu la față și cu un zâmbet întins până la urechi. În spatele lui se pitea o mică făptură, parcă scoasă din povești. Cu ochii lacomi i-am privit trupul subțirel, atât eu, cât și ceilalți. Îmbrăcată simplu, cu părul șaten, lung până la fundul ei obraznic, forma feței nici prea lungă, nici prea rotundă, buze mari și pline de culoarea vinului roșu, preferatul meu de acum încolo. Privirea mea urcase mai sus la nasul ei mic și drept, până la cei mai fascinați ochi văzuți vreodată de mine. Un verde crud, electrizant și strălucitor, foarte curat.