Diferențele ne atrag

Capitolul 3

Ava

Plecasem de acolo val vârtej, nervoasă la culme și gata să îmi ies din minți. Cum poate fi atât de nesimțit?
Mai bine nu mergem, nici nu știu de ce am acceptat măcar să mă văd cu el. Știam că o să meargă totul prost, doar e un afacerist plin cu bani care își permite tot ce vrea. Și normal că nu accepta refuzuri, doar are bani cu care să mituiască lumea. Iar el chiar credea că eu o să accept nebunia asta?

Pff... cred că el nu e în mințile lui.

Mă enervasem și mai tare atunci când mi-am dat seama că nu știu să ies din casa lui, norocul meu a fost că am întâlnit un angajat care m-a ajutat să plec de pe proprietatea lui. Nu știu ce se întâmpla dacă rămâneam mai mult timp în acea casă, de fapt știu, urma să plâng de nervi. Totuși, sunt chiar mândră de mine, până la urmă am reușit să îl înfrunt cu capul sus. Și nici eu nu știu cum am făcut-o, de obicei mă panichez și refuz calm, dar acum m-a calcat rău pe coadă. Cred ca a băut ceva, altfel nu îmi explic răsturnarea asta de situație. Am văzut câte femei frumoase erau în acea cameră, iar eu nu mă compar cu ele. Și întrebarea este... de ce eu? O poate avea și pe Miss America, asta dacă nu a avut-o deja. 

În orice caz, a avut destul tupeu încât să îmi propună idioțenia aia. Cum aș putea eu să accept acea propunere știind că el urma să se holbeze la fața mea zilnic? Îmi e peste limita mea de concepție, e ca și cum mă vând singură unui necunoscut. Și poate că exagerez, dar îmi ajung experiențele anterioare. Am trecut prin destule încât să accept așa ceva, aș fi nebună să o fac. Plus că el își permite să aibă orice altă femeie pe acel perete, multe ar accepta să facă asta, doar vorbim de marele afacerist Damian Bilzerian. Ce să vezi, eu nu accept.

Toată ziua de ieri s-a distrus din cauza unui înfumurat. Nu putusem nici măcar să îmi savurez mâncarea, și mai rău, nu mă concentrasem deloc la emisiunea lui Ellen. Și venise Sofia Vergara! Nici măcar ea nu m-a ajutat să uit de tupeul derbedeului care încă îmi cânta prin cap, chiar dacă trecuseră douăzeci și patru de ore. Îmi venea să mă dau cu capul de pereți, și probabil voi ajunge și acolo dacă voi mai auzi de el. Iar acest lucru este inevitabil având în vedere că Ryan urmează să vină la mine ca să discutăm. Ieri mă sunase de câteva ori, chiar și Ivy, dar la cât de pornită eram am decis să amâne apelurile până mai târziu. Iar când i-am sunat, amândoi erau îngrijorați și panicați. I-am calmat cât de repede am putut încercând și eu să fiu mai calmă, nu mi-a ieșit prea bine, căci oricum am primit o morală din partea lor. Astăzi vine partea a doua.

Nu voiam să discut ceea ce s-a întâmplat. Eram eu jenată de propunerea lui deloc încântătoare. Și de asta nu voiam nici să îi spun lui Ivy. Știu că în mintea ei s-ar petrece o altă poveste fictivă, deloc potrivită în momentul de față.

— De ce mama naibii nu ai venit la mine să îmi spui ce se petrece? s-a răstit Ryan la mine deloc încântat de alegerea mea de a pleca direct acasă, în apartamentul meu micuț.

Intrase de două minute înăuntru și deja începe, iar acest lucru mă duce doar cu gândul la vecinii mei extra sensibili.

— Unu la mână, arătam ca o nebună gata să pocnesc pe cineva, i-am pus paharul cu suc în fața lui. Și doi, nu voiam să știe nimeni, iar tu sigur ai fi făcut un circ de față cu toți oamenii aia.

Și-a dat ochii peste cap, pufnind iritat.

— Și nu asta era normal să fac? s-a uitat la mine cu o expresie de frate mai mare pregătit să afle tot ce ascund. Uneori Damian întrece limitele, și îi place să facă asta, dar nu credeam că se va încumeta să o facă și cu tine.