Privesc perplexă foile pe care Chris mi le-a înmânat, și care ar trebui să fie scenariul pe care trebuie să-l memoreze pentru primul lui film. Îmi ia câteva minute să realizez că toate bazaconiile îndrugate zilele astea erau de fapt adevărate.
- Tu chiar vei juca în același film cu Robert Downey Jr. ? îl întreb eu abținându-mă din greu să nu râd.
- În curând îmi vor face și mie o stea cu siguranță.
- Și eu te voi calca în picioare de fiecare dată când trec pe acolo.
Chris îmi zâmbește cu superioritate adoptând un aer de parcă ar fi deja o celebritate și iese din casă, dar nu înainte să mă invite pe plajă să-l admir când face surfing. Nu prea am dat importanță ultimelor lui cuvinte mintea mea fiind încă blocată pe ideea că omul ăsta care nu are niciun talent ar putea deveni actor la Hollywood. Se pare că în vremurile bune când nu prea l-am mai văzut pe la liceu el era de fapt aici dând audiții peste audiții. Mă trântesc pe fotoliul tare și arunc scenariul cât colo. Recunosc că sunt puțin invidioasă pe el deși niciodată nu am avut aspirații așa înalte. Am încercat să fac cursuri de teatru prin clasa a opta, dar a fost un eșec.
- Degeaba ajunge el la Hollywood dacă a cumpărat regizorul, încerc să mă binedispun singură.
Peste puțin timp le văd pe Anne și Dennise coborând scările îmbrăcate amândouă sumar în rochițe prin care se puteau vedea costumele de baie colorate. În comparație cu mine care nu am niciun chef de nimic ele sunt frumoase, vesele și vorbesc despre nu știu ce vecin care își spăla mașina în fața curții îmbrăcat doar cu o pereche de blugi.
- Ce este cu fața asta și de ce nu ai costumul de baie pe tine? Mergem la plajă să-i vedem pe băieți cum se dau în spectacol pe plăcile lor de surf.
- Sau aș putea rămâne aici și să văd filmul pe care l-am downloadat ieri și la care nu ați vrut să ne uităm.
Amândouă îmi aruncă aceeași privire. Privirea lor specifică, autoritară care îmi provoacă fiori reci și care mă îmblânzește ca pe un cațeluș de fiecare dată. Chiar dacă nu vreau să fiu în același loc sau în același oraș- țară- continent- planetă cu Chris nu voi lasă să îmi strice vacanța. De ce să fac aceleași lucruri pe care le puteam face și acasă și să nu mă bucur de minunata atmosferă din Los Angeles și mai ales de frumoasa vacanță de vară planificată de două luni. Urc în fugă scările spre camera mea, îmi iau costumul de baie și arunc pe mine o pereche de pantaloni scurți și un hanorac nepăsându-mi că nu se potrivesc deloc și sunt înapoi în living in mai puțin de zece minute.
- Nu știu pe ce lume trăiești, Alice dar sunt cel puțin 30 de grade afară și ar cam trebui să scapi de acel hanorac.
Deși Dennise are tendința să exagereze destul de des, acum chiar are dreptate. Este foarte cald aici și cu toate că încă nu m-am obișnuit cu clima, trebuie să renunț la blugi și hanorace.
Le urmez pe cele două și când ieșim din casă suntem întâmpinate de razele calde ale soarelui și mă cuprinde brusc o stare de fericire care o eclipsează total pe cea de monotonie. Plaja este la vreun sfert de oră de mers pe jos, timp în care am admirat frumosul oraș. Atmosfera este cu totul alta față de cea din Paris, Los Angeles-ul este mai plin de viață, toți oamenii par prietenoși și majoritatea fetelor merg pe faleză în costum de baie și pantaloni scurți și nimeni nu se uită ciudat la ele.
Deoarece la ora asta nu este așa multă lume pe plajă îi găsim ușor pe băieți care se bat pe valurile cele mari. Dennise și Anne se chinuie să întindă pe nisip un cearceaf de picnic în ciuda brizei care îl flutură în toate direcțiile. Când mă hotărăsc să le dau o mână de ajutor reușim într-un final să așezăm cearceaful, după care ne întindem cu câte o doză de Coca Cola în mână bucurându-ne de începutul vacanței noastre. Pur și simplu ador nisipul auriu, călduț care îmi gâdilă tălpile, briza răcoroasă a mării și sunetul valurilor care se sparg de țărm și să nu uit de grupul de băieți din dreapta noastră care joacă volei. Toate acestea mă introduc în spiritul vacanței de vară, o vacanță departe de părinți petrecută cu prietenii...ce-mi pot dori mai mult?
- Îți vine să crezi ce bine arată Chris pe placa aia de surf? Exclamă Dennise nemaiputându-și lua ochii de la el.
Am trăit să o aud și p-asta. După ce că mai toate fetele de pe plajă care sunt hipnotizate de el îi urmăresc fiecare mișcare, acum a mai apărut o fană chiar în grupul nostru, chiar prietena mea cea mai bună. Oricât de mult mi-aș dori să-l văd înghițit de valurile învolburate, Chris se ține bine și le înfruntă curajos. La fel fac și Jake și Mike care parcă sunt născuți pentru sportul ăsta.
Îmi pun hanoracul sub cap și închid ochii lăsându-mă răsfățată de razele soarelui ce îmi vor face pielea ciocolatie. În momentul ăsta uit de tot ce mă înconjoară, uit de Chris și tot ce vreau este puțină relaxare și distracție. Desigur că nu am avut parte de liniște mai mult de zece minute că o și aud pe Dennise comentând bosumflată despre o fată care l-a pândit pe Chris să iasă din apă ca să îi ceară numărul de telefon, iar el fiind un mare nesimțit il dă. Mă uit urât la el când se apropie de noi iar el pare foarte fericit că mă vede. Se oprește în fața mea sprijinindu-se de placa de surf de un albastru marin și își netezește părul ud cu un gest pe care toate fetele l-ar considera sexy, numai eu nu.
- Știam că nu vei rezista și vei veni să mă vezi. Am fost mai bun decât ei? Mă întreabă el uitându-se în spate la Jake și Mike care nu păreau că vor ieși din apă prea curând.
- Chiar nu știu. De când am ajuns aici nu mi-am putut lua privirea de la băiatul acela brunet, îi răspund răutăcioasă arătându-i cu privirea un băiat la întâmplare din cei care jucau volei.
Anne chicoti și mă împinge ușor cu cotul parcă sugerându-mi să mă opresc deoarece știe și ea la ce scandal am putea ajunge eu și Chris. Înainte să plecăm le-am promis că nu mă voi mai certa cu el prea mult și nu din cauză că nu mai am nimic cu el, ci nu vreau să o supăr pe Dennise care se pare că începe să îl placă din ce în ce mai mult.
- Nu trebuie să te admir eu și așa ai atât de multe fane.
Nu știu de ce i-am tăiat-o într-un mod foarte răutăcios și nici de ce am simțit o ușoară urmă de gelozie când am văzut acele fete care îl sorbeau din priviri. Știu că nu trebuie să mă afecteze în niciun fel și habar nu am de ce îmi pasă. Oare este posibil să fi făcut insolație deja? Ceva nu e în regulă cu mine.
Chris se uită șocat la mine și se așează pe cearceaf între mine și Anne. Este atât de aproape și mă privește în ochi, de data asta fiind prima dată când reușește să mă intimideze. Părul îi este dat pe spate și se pot observa picaturile de apă ce i se preling pe gât, pe claviculă. Stă sprijinit în coate și îi pot vedea mai bine abdomenul bine lucrat și puțin bronzat.
Alice, ce naiba te-a apucat?Tu nu-l placi, nu ar trebui să te lasi impresionată de imaginea lui chiar dacă arată asemenea unui zeu coborât pe pământ.
Îmi mișc ușor capul în stânga și în dreapta pentru a îmi alunga gândurile neortodoxe din cap. Chris nu este potrivit pentru mine și chiar dacă arată bine are un caracter oribil și e enervant. Acesta mă ia prin surprindere și își trece brațul după umerii mei. Când îi simt pielea udă și rece peste a mea mă cutremur ușor și sar ca arsă de lângă el de parcă tocmai am fost electrocutată. Nu știu ce a fost senzația asta, nu pot spune că mi-a displăcut dar îmi este puțin teamă de momentele stranii dintre mine și Chris care sunt tot mai dese.
Din fericire el s-a intors în apă și eu m-am putut relaxa din nou. Nu înțeleg de ce sunt așa de încordată în prezența lui, iar simplul fapt că este atât de aproape de mine încât ne putem privi în ochi mă înfioară.
- Hei, am înțeles că Jake dă o mega petrecere noaptea asta, mă informează Anne dându-și buclele ciocolatii pe spate cu ajutorul ochelarilor de soare. Am auzit ca petrecerile din Beverly Hills sunt foarte tari deși în cele mai multe cazuri se lasă cu poliție.
- Ce petrecere? Jake nu va da nicio petrecere. Nu mi-a spus nimic în legătură cu asta.
- Alice, încetează să te mai comporți ca o bătrânică plictisită de viață și să ne strici cheful. Toți avem nevoie de distracție, doar e vacanța de vară ce Dumnezeu!
Anne este foarte amuzantă când se precipită deoarece gesticulează și din mâini într-un fel aparte, iar pe frunte îi apar mici riduri. Poate are dreptate. Gândesc prea mult și las micile frustrări să îmi întunece gândirea și uit ce este mai important: avem la dispoziție doar trei luni de distracție ce vor trece extrem de repede, după care un întreg an de școală. În cele din urmă îi dau dreptate și propun să strângem și să plecam pentru a ne pregati pentru prima noastră petrecere aici fără măcar să ne gândim pentru o secundă că ceva rău s-ar putea întâmpla.
