Iarna de afară a trecut repede, dar nu pot spune acelaşi lucru şi despre cea din inima mea. Lunile de primăvară au fost ca un calvar pentru mine. A trebuit să-i văd pe cei doi îndrăgostiţi plimbându-se de mână prin liceu şi eu nu aveam altă alternativă decât să trec pe lângă ei zâmbind. Dar numai eu ştiu ce se ascunde în spatele acelui zâmbet fals şi forţat. Când mai prindeam câte o vacanţă mai scurtă, stăteam închisă în camera mea şi deschideam numai atunci când Dennise îmi cumpăra meniul preferat de la restaurantul chinezesc de peste drum. Atunci mă simţeam în largul meu, singură ascultând muzică şi descărcându-mi nervii pe o bucată de pânză. Când începea din nou şcoala mă întristam numai la gândul că îi voi vedea, pur şi simplu nu suportam situaţia. Numai eu ştiu de câte ori îmi venea să plâng şi nu puteam deoarece mândria de a nu fi văzută de ceilalţi era mai mare. Trebuia să par triumfătoare ca şi cum nu eram deloc afectată, dar adevărul e că inima îmi plângea.
Vacanţa de vară este la distanţă de o săptămână, iar elevii sunt în culmea fericirii. Rectific: toţi elevii mai puţin eu. Despărţirea de Matt m-a dat total peste cap, iar fiecare zi petrecută în camera mea accentuează proasta dispoziţie. De câteva luni sunt foarte agitată şi iritată, certurile cu diavolul de vis-à-vis devenind tot mai multe, unele lăsându-se cu uşi trântite, lucruri aruncate şi ameninţări. Tot ce vreau e să fiu lăsată în pace, dar se pare că el chiar nu mă înţelege. Nici măcar Dennise nu pricepea că nu vreau să mai aud de relaţia mea eşuată, aceasta reamintindu-mi de ea cu fiecare ocazie posibilă. Anne este singura cu picioarele pe pământ şi reuşeşte să mă înveselească de fiecare dată când nori gri se mai abat asupra mea.
Până la urmă am decis că oricât de mult mă doare faptul că Matt nu mai e al meu, trebuie să trec peste asta odată şi odată. Nu pot sta în camera mea o veşnicie, mai ales acum când ar trebui să fiu cea mai fericită că vacanţa de vară îmi bate la uşă. Am hotărât că nu are niciun rost să mă ascund sub pătură gândindu-mă la inima de gheaţă a lui Matt, aşa că am dat o şansă propunerii lui Anne şi m-am dus cu ea şi Dennise la o cafenea elegantă din centrul Parisului. O remarcasem de ceva timp şi pot să zic că atmosfera intimă şi muzica bună în surdină m-au atras din prima.
- Beverly Hills? Întreabă ele la unison.
- Da, bunica mea va fi plecată toată vara în Europa, deci ne putem petrece vacanţa acolo, le răspund savurându-mi brioşa cu vişine.
M-au privit lung aşteptând o reacţie din partea mea care să mă dea de gol, dar după câteva secunde şi-au dat seama că sunt cât se poate de serioasă.
- Dacă nu vreţi îi pot zice lui Jake să se mute cu prietenii lui, completez cu un zâmbet ştrengar pe buze.
- Nu,nu! Nici vorbă. Casa este a noastră, ţipă Anne făcându-i pe toţi să se întoarcă şi să ne privească ciudat.
- Calmează-te , Anne glumeam. Doar nu o să ratăm şansa asta.
Toată după-amiaza ne-am făcut planuri de vacanţă şi chiar şi o listă cu lucruri pe care trebuie neapărat să le facem când ajungem acolo. Fiind luată de val, mintea mi-a fost la vacanţa perfectă pe care urmează s-o avem şi am uitat complet de drama prin care am trecut şi de amintirile ce acum câteva ore mă chinuiau groaznic. Ne-am bucurat de deserturile franţuzeşti care au fost delicioase, şi la rugămintea lui Dennise am plecat mai devreme decât stabilisem deoarece trebuie să se pregătească pentru spectacolul de balet din seara asta. După ce m-a pus să-i promit de trei ori că voi fi acolo diseară şi că o voi susţine, m-a lăsat în sfârşit să intru în apartamentul meu. Din fericire Chris nu este prin preajmă aşa că pot să mă bucur de liniştea care mi-a lipsit atât de mult şi să mă pregătesc fără să ţip la el să se dea din faţa oglinzii. La insistenţele prietenei noastre eu şi Anne am acceptat să ne îmbrăcam elegant, eu mi-am luat o rochie neagră cu o palmă deasupra genunchilor, singura pe care o am de altfel, şi o pereche de pantofi cu puţin toc.
