Nici acum nu ştiu de ce am acceptat propunerea lui Dennise având în vedere că este o idee proastă. Chiar nu plănuisem să-mi petrec ziua de sâmbătă urmărindu-l pe Matt asemenea unei iubite geloase. Adevărul e că a devenit cam distant faţă de mine şi azi în loc să ieşim ca doi îndrăgostiţi a ales să meargă la mall cu vărul lui. Când a auzit asta, Dennise a hotărât imediat că nu este o scuză plauzibilă, aşa că uite-ne la Starbucks cu o cafea fierbinte în faţă.
- Nu cred că e o idee prea bună.
- Alice, şi eu am observat că se comportă cam ciudat de la o vreme. Trebuie să aflăm care este motivul, îmi răspunde hotărâtă şi foarte serioasă.
- Eşti sigură că va veni aici?
- Afară e frig, aşa că o băutură fierbinte este ideală.
Deşi nu vreau să recunosc, sunt mai mult ca sigură că nu se va întălni cu vărul său azi. Simt că nu sunt pregătită să-l văd cu ea, iar inima să mi se frângă în mii de bucăţi. Nu ştiu cum voi reacţiona dacă îi voi vedea împreună. Oricât de mult ţin la el nu mai pot avea încredere în el, aceasta a început oricum să se destrame din ziua în care i-am văzut la târg.
- Uite-l! exclamă Dennise dintr-odată reuşind să mă facă să tresar.
Cu teamă întorc capul şi îl văd pe Matt îndreptându-se spre scara rulantă. Sunt destul de surprinsă să-l văd singur, dar cu siguranţă se întălneşte cu cineva. Deşi am încercat s-o conving să renunţe la idee, blonda s-a arătat mai intrigată de faptul că l-a văzut singur. Îi urmărim fiecare pas şi încercăm să ne pierdem în mulţime. Jocul de-a spioanele devine din ce în ce mai penibil şi mă simt ca la opt ani, când o spionam pe mama în bucătărie, misiunea mea fiind să mai fur două-trei fursecuri.
Ajunse la primul etaj al mall-ului, am rămas mască când am văzut ce aglomeraţie poate fi aici. Suntem înconjurate de copii gălăgioşi, găşti de adolescenţi încărcaţi cu numeroase pungi, cupluri, chiar şi oameni de afaceri care probabil lucrează în apropiere şi au venit să servească prânzul. Din păcate, Dennise nu a luat în calcul şi posibilitatea că l-am putea pierde pe Matt din ochi, lucru care s-a şi întâmplat.
- Nu o să-l mai găsim, încerc pentru ultima dată s-o conving să renunţe.
- Baţi cumva în retragere, Alice?
- Nu. Bine, poate...
Am suferit un şoc puternic când l-am văzut pe Matt aşezându-se la masa unde îl aştepta Isabelle. Deci brusc ieşirea între băieţi a devenit o întâlnire, iar vărul lui s-a transformat într-o fată. Când am avut senzaţia că se uită în direcţia noastră, am tras-o pe Dennise de mână şi am târât-o după mine în spatele unor ghivece mari. De acolo i-am putut urmări mai bine, chiar dacă să-i văd împreună îmi face rău. Câte o durere ascuţită îmi sfâşia inima la fiecare privire tandră din partea lui sau o strângere de mână din partea ei.
Mi-am cufundat faţa în palme simţind că nu-mi mai pot ţine lacrimile în frâu în momentul în care l-am văzut aplecându-se puţin peste masă pentru a o săruta. Nu sunt destul de puternică să urmăresc scena aşa că mă refugiez în braţele lui Dennise, nepăsăndu-mi deloc de privirile pe care le atragem. Este de înţeles, nu cred că ei văd în fiecare zi fete care plâng în spatele unor plante.
- Trebuie să faci ceva în legătură cu asta.
- Ştiu şi eu...
- Dacă nu o faci tu, o fac eu. Şi crede-mă că o să iasă un mare scandal.
Un zâmbet firav mi-a apărut pe buze când mi-am imaginat-o pe Dennise ţipând la el cât de tare o ţin plămânii şi dându-i palmă după palmă, iar toată lumea ieşind din magazine şi strângându-se în jurul lor privind un adevărat meci de K-1. Am vrut să mă ridic şi să-l iau prin surprindere cu o palmă zdravănă, dar oricât de mult aş fi vrut, picioarele mele acţionează singure. Parcă am prins rădăcini,aici, langă planta asta.
