Ţin în mână biletul albastru cartonat şi mă întreb dacă e bine că am venit aici cu grupul ăsta de oligofreni. "Disneyland. Where dreams come true " Visele devin realitate? Voi scăpa de Chris? Poate o să se întâmple şi minunea asta într-o zi.
- Locul ăsta e uimitor! Exclamă Dennise luându-mă de mână şi târându-mă pe porţile mari ale celebrului parc de distracţii.
Ce-i drept e chiar uriaş şi extrem de frumos. Este plin de veselie, muzică şi mulţi turişti de toate naţiile, atraşi de numeroasele atracţii turistice de aici. Amestecate prin mulţime sunt şi multe personaje din desenele lui Walt Disney care te îndeamnă la distracţie, spre bucuria copiilor. Anne nici nu a stat mult pe gânduri că şi-a scos aparatul de fotografiat şi a început să pozeze tot ce mişcă pe aici.
- Mai bine m-ai fotografia pe mine deoarece sunt mai interesant, spuse Chris în timp ce ia o postură de sex-simbol, dar după mine arată mai mult ca o maimuţă într-o geacă de piele.
Ea nici nu l-a băgat în seamă ci a început să fotografieze gaşca lui Mickey Mouse care trecea pe lână noi, făcându-ne cu mâna.
- În ce ne dăm prima dată? Întreabă Mike entuziasmat, ochii făcându-I ca la păcănele.
- Caruselul Terorii! Exclamă Jake şi Matt deodată, asemenea unor puşti de 13 ani.
- Eu nu urc în chestia aia.
- Cui îi pasă? Poţi merge să călăreşti poneii, îmi răspunse Jake într-un mod ironic mai prost ca el.
Caruselul ăsta e o monstruozitate care te învârte în toate direcţiile posibile până te ia naiba şi are în vârf un dragon care scuipă flăcări. De ce ar construi cineva aşa ceva într-un loc innocent ca acesta?
- N-am ajuns aici nici de zece minute şi Chris deja s-a pierdut.
- Nu-i nimic, spun eu fericită. Va găsi el drumul spre casă. Dar totuşi am o idee unde ar putea fi.
Intru foarte hotărâtă într-un cort mare şi verde, asemenea celor de circ pe care scria "Casa oglinzilor", unde mai mult ca sigur instinctele lui de narcisist l-au condus aici. Şi da, am dreptate. Chris e chiar aici în mijlocul a zeci de oglinzi care îi distorsionează în toate modurile posibile.
- Pleacă din raiul tău şi încearcă să stai cu grupul. Zici că eşti un copil prost.
Cel mai oribil lucru e să văd zece de Chris într-o singură încăpere, aşa că ies repede până nu mi se face rău. Cât timp îl aşteptăm să se admire în oglinzile alea, stau cu Matt pe o bancă şi împărţim o vată de zahăr mare şi roz pe care mi-a cumpărat-o. Din acea excursie nereuşită ne-am apropiat unul de altul destul de mult, iar fluturaşii din stomacul meu şi-au făcut şi ei apariţia.
- Palatul, personajele...toate astea te fac să te simţi ca într-o lume de poveste.
- Eu prefer basmele pentru că au finaluri fericite mereu, îmi răspunde Matt şarmant trecându-şi mâna după umerii mei.
Dar ca de fiecare dată, fericirea îmi e distrusă în mii de bucăţele de Jake care ne anunţă că a cumpărat bilete la un carusel surpriză. I-am trimis o privire ucigătoare, după care ne-am ridicat şi l-am urmat. Am tot mers printre mulţimea de magazine care mai de care mai atrăgătoare, până am ajuns la "Tunelul iubirii ". Inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare şi deja mă imaginam în braţele lui Matt, înconjuraţi de Cupidoni, inimioare, lumânărele parfumate, toate acestea pe un fundal de muzică romantic. Dar inima s-a oprit să-mi mai bată când Mike m-a tras lângă el, râzând de mine că stau la coada greşită. Acum mă aflu în faţa celui mai mare Montagne Russe pe care l-am văzut vreodată şi sincer nici nu mă mir că e aşa mica coada asta. E moarte curate, nimic altceva.
