- Eu am plecat.
- Deja? Şi eu n-am apucat să-ţi otrăvesc ciocolata caldă, îi răspund ironică şi în acelaşi timp extrem de fericită.
- Promit că-ţi voi trimite un cadou frumos.
- Absenţa ta o săptămână întreagă e cel mai frumos cadou.
În sfârşit vacanţa de iarnă a sosit iar eu îmi voi petrece cea mai magică sărbătoare fără Chris. În momentul în care a ieşit pe uşă, după un dans rapid de fericire am dat buzna în cameră, mi-am trântit trolerul în pat şi am început să înghesui la haine, de parcă aş fi plecat un an, nu două zile. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă Mike a închiriat o cabană undeva în afara Parisului. Plecarea are loc mâine dimineaţă aşa că este momtnul ideal pentru a-mi face bagajul liniştită. Următoarele zile fără Chris vor fi cele mai frumoase din viaţa mea. Mă voi putea relaxa într-o cabană drăguţă care miroase a lemn proaspăt, în faţa unui şemineu în braţele lui Matt. Şi toate astea alături de prietenii mei şi în special fără Chris care se va afla la sute de kilometri depărtare. Îmi e teamă să nu mă trezesc mâine dimineaţă şi să constat că totul a fost un vis frumos. Aşa, am terminat, îmi spun în timp ce arunc în bagaj şi ultimul hanorac. Îmi tot imaginam scenarii cât de minunat va fi fără Chris, fără prostia lui şi fără glumele sale proaste. După ce termin de împachetat, îmi duc trolerul în hol şi trecând prin faţa camerei lui, de unde nu se mai aude muzica lui enervantă, realizez cât e de gol apartamentul fără el. Pentru prima dată pot să folosesc toaleta fără să stau cinci ore în faţa uşii rugându-mă de el să iasă, îmi pot urmări filmele până târziu în timp ce stau întinsă pe canapeaua care va fi numai a mea şi cu un bol de chipsuri în braţe. Şi acum în sfârşit pot dormi în patul lui dublu. Asta da viaţă frumoasă.
Toată ziua mi-am petrecut-o făcând lucruri pe care în mod normal nu le puteam face şi pot spune că mă pot obişnui cu asta. Când m-am hotărât să merg la culcare, conştientă că voi avea coşmaruri peste coşmaruri, m-am aruncat încântată în patul lui mare. Camera sa e chiar oribilă: oglinda din faţa mea îmi dă fiori pe şina spinării iar hamsterul lui se uită cu ochii aceia mici şi e gata în orice clipă să evadeze din cuşca lui şi să mă muşte ca pe un copan de pui, sau ce mănâncă el. Fiind chiar îngrozită de acest gând, iau un tricou din dulapul lui Chris şi acopăr cuşca cu el, după care mă bag la loc în pat. Perna lui este îmbibată atât de mult în parfumul lui foarte familiar,încât zici că dorm cu el în pat. Ce este mai frumos decât să adorm cu nimeni altul decât Chris în gând?
Noaptea a trecut repede şi iată-ne la prima oră a dimineţii aşteptând să urcăm în autobuzul care ne va duce în localitatea unde vom fi cazaţi. Afară ninge destul de puternic şi şoseaua este acoperită cu un strat de gheaţă ce blochează traficul, aşa că în prima parte din drum am dormit pe umărul lui Matt, iar în a doua parte mi s-a făcut rău din cauza odorizantelor de maşină care atârnau din abundenţă deasupra fiecarei perechi de scaune. După o perioadă de timp în care m-am chinuit să respis aer curat, m-am decis să urmez exemplul lui Anne aşa că am rupt săculeţul ce emana un miros îngrozitor şi l-am aruncat sub scaun. Când am ajuns la destinaţie eu am fost prima care a coborât, lăsându-l pe Matt singur cu bagajele.
În omentul în care am pus piciorul pe solul acoperit cu o zăpadă imaculată, am tras aerul de munte puternic în plămâni. Locul în care ne vom petrece Crăciunul este un sat rustic foarte frumos. Cum Mike nu ştia –evident- unde e cabana noastră a trebuit să întrebăm un localnic care ne-a explicat că trebuie să mergem pe jos aproape 2 km, deoarece maşinile nu pot urca pe acel traseu. Când am auzit asta, din instinct am început toţi să-l înjurăm pe Mike şi cabana lui. A fost superb să car trolerul prin zăpadă 2 km, mai ales că drumul a fost obositor. Având în vedere cum am petrecut ultima excursie, care s-a transformat într-o aventură, sincer îmi e groază acum.
