Amestec cu paiul lichidul colorat din pahar privind fascinată cum cuburile pătrățoase de gheață se învârt odată cu acesta. Îmi sprijin bărbia în palmă gândindu-mă cât este de ciudat faptul că de ceva timp mintea îmi zboară la Chris, mai exact din ziua în care a plecat pe platourile de filmare. Lipsa lui începe să se cunoască din ce în ce mai mult. Am lăsat în pace cuburile de gheață și mi-am ridicat privirea către Dennise deoarece mi se păruse că tocmai îi pronunțase numele diavolului.
- Ai zis ceva de Chris? O întreb confuză, dar în același timp vrând să par indiferentă. Nu vreau ca ceilalți să creadă că începe să mă intereseze din ce în ce mai mult persoana lui. Nu că ar fi adevărat oricum.
- Te-am întrebat ce s-a întâmplat cu tine deoarece ai fost absentă toată seara. Nici nu am pomenit de Chris, îmi răspunde ea privindu-mă ciudat.
Nu au trecut nici două secunde că ochii i s-au mărit, iar buzele ei formară un mic "o" care s-a transformat într-un zâmbet larg. I-am făcut jocul și am ridicat din sprânceană prefăcându-ne că ne putem înțelege din priviri, dar de fapt tocmai asta am făcut. Ea și-a dat seama că mă gândesc la el iar din gesturile ei nu mi-a fost prea greu să anticipez ce urma să zică.
- Nu, Dennise nici să nu te gândești că începe să mă intereseze de Chris, o apostrofez strâmbăndu-mă în timp ce mă las pe spătarul tare al scaunului. Sunt obosită și muzica în surdină îmbinată cu mulțimea de voci din bar mă derutează.
- Da chiar, fără Chris aici parcă nu mai suntem noi. Nu mai au niciun farmec diminețile liniștite în care voi doi vă certați care să intre primul la baie sau serile în care vă băteați pentru telecomandă. Luam parte la un adevărat show.
- Mike, nu e timpul să fii nostalgic, ne este destul de bine și fără el sau cel puțin mie.
- Așa cum este el face parte din familie, e fratele nostru.Nu uita că ți-a luat apărarea la petrecere.
- Da, și aproape a murit. Eu îl cunosc încă de la grădiniță și sunt singura care îi cunoaște partea diabolică. Majoritatea timpului a fost, încă este și probabil mereu va fi un egoist, sadic lipsit de sentimente.
- De ce nu recunoști că ne distram cu el?
- De ce vorbiți de parcă l-ați pierdut? Va veni în curând și nu o să mai scăpați de el. Să nu-mi ziceți că nu v-am avertizat. Eu mă duc acasă pentru că începe să mă doară capul din ce în ce mai tare tot vorbind de subiectul ăsta, spun în timp ce mă ridic și las pe masă două bancnote mototolite care trebuie să acopere consumația mea.
Mike mă apucă de încheietura mâinii și mă trage înapoi forțându-mă să mă așez la loc pe scaun în timp ce bolborosea ceva despre distracție și nopțile lungi de vară. Poate sunt și puțin supărată deoarece prietenii mei țin mai mult cu el în defavoarea mea, dar motivul pentru care plec este că aglomerația din bar îmi induce o stare de amețeală și o puternică durere de cap. Îmi smucesc mâna din strânsoarea lui și îl caut cu privirea pe Jake care deține cheile fără de care accesul meu în casă este imposibil.Nu știu cum a ajuns Chris să aibă la el cheile mele, cert este că acum mai avem doar o singură pereche. Să găsești o anumită persoană în barul ăsta este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân; mai degrabă aș găsi acul ăla. Îmi fac loc și mă strecor printre mese și chelneri care se plimbă de la o masă la alta cu tava plină de pahare încercând să nu îi încurc. Într-un târziu ajung la Jake care joacă billiard cu încă trei băieți, dar desigur că sunt invizibilă pentru el. Se pare că am ajuns într-un moment destul de tensionant deoarece este aplecat peste masa de biliard și încearcă să dea lovitura de grație. Privesc plictisită, cum după un moment de maxima concentrare vârful tacului lovește puternic bila albă care la rândul ei se lovește de cea neagră trimițând-o direct într-unul din buzunarele din capătul mesei. Câteva fete care se strânseseră în jurul mesei îl aplaudă încântate în timp ce eu stau sprijinită de stâlpul de susținere din dreptul mesei așteptând momentul în care voi fi remarcată de fratele meu care nu dă nici doi bani pe mine. Dar așa cum nimeni nu își poate alege familia trebuie sa ma obișnuiesc cu asta. Când în sfârșit mă observă îmi zâmbește mândru crezând că sunt acolo pentru a îi admira talentul la billiard.
