Mă obișnuisem cu diminețile perfecte în care îmi mâncam în liniște cerealele preferate în timp ce citeam ultimele știri în materie de modă. Dar acum totul s-a întors la normal din păcate.Cerealele mele au dispărut și la fel și liniștea mult dorită. Sunt mai mult ca sigură că odată întors, Chris se va ține de capul meu iar să merg cu el la film. Din păcate nu va înceta până voi accepta. Întreaga mea vacanță este sortită eșecului.
Vrând să mă așez pe canapea mâncându-mi bolul de fructe mă împiedic pentru a nu știu câta oară de gențile lui Chris care nu s-au mutat de acolo niciun centimetru de când s-a întors. Numai eu știu în capul meu câte cuvinte urâte dar bine meritate i-am adresat.
Îl privesc cum coboară scările sperând că mă va ignora, dar face un salt de balerin peste bagaje și se aruncă pe canapea. În acel moment am crezut că ne vom răsturna amândoi pe spate.
- Chris, poți să nu te mai comporți ca o maimuță? Strig la el încercând să mă mut, dar sunt prinsă de mână. Și dă-mi drumul odată!
- Recunosc că mi-a fost dor de momentele noastre, mai ales de vocea ta pițigăiată strigându-mi numele. Voi ignora grimasa ta și te anunț că azi fie ca vrei fie că nu mergem la cinema deoarece am o surpriză pentru tine, continuă el luând o căpșună din bolul meu.
- În primul rând nu vreau să știu ce surpriză odioasă mi-ai făcut și în al doilea rând nu vreau să fiu văzută cu tine în public, Chris. Ești îngâmfat, narcisist și te uiți în fiecare material reflectant. Și nu îmi mai mânca toate căpșunile și așa mi-ai mâncat cerealele și de data asta te rog să nu mai dai vina pe Mike, îi spun în timp ce văd că vrea să o ia și pe a doua.
Nu mă las mai prejos, dar nici el așa că mica noastră joacă ia amploare și aproape se transformă într-o bătaie adevărată. Amândoi tragem de castron, iar eu încerc să îl împing pe Chris cu piciorul, dar nu reușesc nici măcar să-l clintesc din loc. Nu știu cum am reușit să îl plesnesc, cert este că pe obrazul lui se poate observa urma palmei mele. Rămân nemișcată uitându-mă în ochii lui , parcă uitând să mai respir așteptându-mă la ce este mai rău din partea lui. Dar sunt salvată de sunetul lung și ascuțit al unui claxon. Mă uit la fereastă după care la Chris și fac asta de vreo două ori.
- Te iert pentru palmă, dar nu accept niciun refuz din partea ta domnișoară. Azi îți anulezi toate planurile și ești numai a mea.
Deși mă prefac că nu l-am auzit nu schimbă cu nimic faptul că azi chiar trebuie să merg cu el la filmul ăla stupid pe care îl laudă atât de mult, altfel nu voi mai scăpa de el. Cel de al doila claxon se aude și mă deplasez până la geam dând perdeaua străvezie la o parte.
Un zâmbet mi-a apărut pe buze când l-am văzut pe Steve pe motorul lui, arătând parcă mai bine decât data trecută când ne-am întâlnit. Din cauza căştii părul lui este un pic ciufulit, dându-i o alură bărbătească, ceea ce mă face să vreau să-mi plimb degetele prin el. Străbat aleea cu paşi mici în speranţa ca fluturii din stomac să-mi dispară , dar continuând să-l privesc.
- Ce te aduce pe aici, Steve? Îl întreb zâmbind ca o idioată. Sunt conștientă că trebuie să mi-l șterg de pe buze și să adopt altă atitudine față de el, dar pur și simplu nu pot. Este ciudat că deși ne cunoaștem de foarte puțin timp, mă simt bine în compania şi chiar îmi doresc să-mi petrec mai mult timp cu el, să-l cunosc.
- Aș vrea să-ți propun ca weekendul viitor să vii cu mine la festivalul de muzica Coachella din Indio , dacă îți face plăcere. Promit că nu va fi nimic ciudat sau romantic, îmi spune el fluturând în aer ceea ce par a fi două bilete.
