De când Chris este ocupat până peste cap cu filmările mă pot bucura în sfârșit de binemeritatea mea vacanță. Nu îl mai văd prin preajma mea, evident că nu ne mai certăm și asta mă face să mă simt ca în al nouălea cer. Mă așez mai bine în balansoar făcându-mă comfortabilă și îmi iau de pe măsuța albă din lemn Pe aripile vântului. Aș savura romanele de dragoste unul câte unul, deoarece în clipele grele îmi place să mă refugiez în lumea ficțiunii unde totul este perfect. Visul meu dintotdeauna a fost să mă mut într-un orășel mic din Anglia, să trăiesc într-o căsuță modestă cu o grădină frumoasă unde să citesc romane de dragoste englezești în timp ce mă bucur de o ceașcă de ceai.
Brusc realizez că răsfoiesc paginile cărții privind în gol, fără să mă opresc la pagina unde am rămas. Dacă m-aș muta dintr-odată aș scăpa de Chris, dar oare chiar vreau să fac asta? Probabil că m-am obișnuit cu el. Îl cunosc încă de la grădiniță și nu pot să-mi exprim furia pe care am simțit-o când am aflat că vom fi și la aceeași școală. Oriunde mă duceam eu acolo era și el. Stau și mă gândesc dacă viața mea fără el ar fi liniștită sau mai degrabă monotonă. Oricât de mult urăsc să spun asta cred că mi-ar fi dor de el și de micile noastre certuri care câteodată nu erau mici deloc; chiar nu-mi vine să cred câte amintiri am cu el.
Renunț la idee și las cartea pe măsuța de lângă balansoar urmărind un grup de băieți care merg de-a lungul gardului nostru și chiar intră în curte în frunte cu Tate. De când acesta a intrat în micul nostru grup casa asta parcă a devenit spațiu public. Nu există dimineață în care să cobor scările spre bucătărie și să nu văd câte un individ care-mi mănâncă liniștit cerealele sau care se uită la televizor în living de parcă e la el acasă. Atât de ospitalier este Jake.
Tate îmi face cu mâna și fac și eu un gest stângaci zâmbindu-i. Merg alene spre camera mea și rămân uimită când îl văd pe Chris pe canapea cu o bere în mână în timp ce cu cealaltă mână ținea o fată de mijloc. Mă sprijin de tocul ușii încrucișându-mi brațele și mă uit la cei doi porumbei. Deși sper ca ei să mă vadă și să ia o oarecare distanță, asta nu se va întâmpla. Nu e ca și cum sunt geloasă pentru că nu simt nimic pentru Chris, asta e clar. Nu am nicio problemă ca el să se vadă cu alte fete, dar nu în casa mea, nu pe canapeaua mea. Și în plus, dacă Dennise ar vedea scena i-ar frânge inima. Îmi dau ochii peste cap și mă îndrept spre scări, iar când ajung în spatele lor tușesc subtil și îmi continui drumul. Nu mă aștept s-o dea afară pe acea Barbie de Beverly Hills, dar măcar s-o ducă în camera lui. Sincer recunosc că sunt șocată că nu am știu când a venit acasă, de obicei se asigura să-mi strice buna dispoziție mai întâi de toate.
Cercetez fiecare dormitor din casă și observ că nimeni nu a venit acasă. Inițial trebuiau să cumpere câte ceva pentru petrecere și am impresia că nu se vor opri la un bax de bere și câteva pungi de chipsuri. Oprindu-mă în camera lui Dennise mi-am adus aminte că tocmai și-a cumpărat o bluză neagră superbă și m-am gândit că nu s-ar supăra dacă aș purta-o în seara asta. Să caut o anumită bluză în dulapul ei e ca și cum aș căuta acul în carul cu fân, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început să cotrobăi prin fiecare sertar. Nu m-aș mira dacă și-ar fi adus aici toata garderoba de acasă. Jur că Dennise și-ar putea deschide un magazin din ce are aici. Dau numai peste tricouri, bluze, blugi, rochii și tot felul de articole vestimentare, numai bluza pe care o caut nu. În cele din urmă când mai aveam puțin și voiam să renunț găsesc bluza încă în punga ei aruncată printr-un colț al camerei. Când să-mi iau telefonul de pe noptieră am văzut o notificare, semn că am primit un mesaj.
Dennise: Mai e atât de puțin până începe petrecerea!
Se pare că toată lumea este extaziată în legătură cu petrecerea, ei bine toată lumea în afară de mine.
