Privesc cum cerul iși schimbă lent culoarea de la un albastru deschis la un roz amestecat cu o ușoară tentă de portocaliu, iar soarele dispare după clădirile înalte care se conturează și devin mai proeminente. Deși am copilărit aici pot spune că odată ce seara se lasă, străduțele care ziua sunt populate de locatari,dar mai ales de turiști acum sunt pustii și par toate identice asemenea unui labirint.
Am decis sa ies la o plimbare în seara asta pentru a lua o gură de aer în primul rând, dar și pentru a scăpa de haosul de acasă provocat de prietenii tot mai mulți ai lui Jake. Nu s-a învățat minte de la prima petrecere, nici când Tate a spart vaza prețioasă a bunicii despre care zice că datează încă din Dinastia Ming, dar toți știm că vânzătoarea de la magazinul de antichități false a păcălit-o. Deși atmosfera din casă fără Chris este mult mai armonioasă, micile noastre certuri îmi lipsesc puțin, foarte puțin.
Îmi trag mânecile lungi ale bluzei peste incheieturi și îmi încrucișez brațele pentru a mă încălzi deoarece seara în Beverly Hills se răcește considerabil. Grăbesc pasul și fac câteva cotuturi pe niște străduțe mai lăturalnice pentru a ajunge mai repede acasă, dar aici a fost greșeala mea. Încep să-mi pun câteva semne de întrebare când observ că nu mai recunosc locul și încerc să-mi dau seama unde am greșit ca să mă pot întoarce. Mă opresc în mijlocul trotoarului și mă uit în jurul meu. Știu sigur că nu mai sunt pe bulevard deoarece de câte ori m-am plimbat pe aici am învățat toate magazinele pe lângă care trec în drum spre casă. După ce treceam de Louis Vuitton, făceam dreapta iar după începeau dealurile. Dar unde mă aflu acum sunt doar niște clădiri și magazine pe lângă care nu am mai trecut niciodată. Nici măcar nu știu cum să ajung la mall de aici, astfel aș fi putut să iau un taxi până acasă și totul se termina cu bine.
Traversez pe celălalt trotuar sperând ca printr-o minune să nimeresc o stradă cunoscută, dar nu am noroc. Cred că merg orbește de mai bine de o oră și se face din ce în ce mai târziu. Bineînțeles că am încercat să-l sun pe Jake de vreo trei ori dar chiar m-aș mira să îmi răspundă, iar GPS-ul de pe telefonul meu mă bate rău de tot. Chiar dacă aș reuși să iau legătura cu cineva tot nu aș ști să explic unde sunt deoarece tot ce deosebesc sunt palmieri și clădiri, iar orașul este plin de așa ceva. Mă agăț de speranța că dacă nu ajung până mâine acasă ceilalți mă vor căuta sau mă vor da dispărută în cel mai rău caz. Îmi pun speranța în Anne deoarece ea este cea mai rațională și înțeleaptă dintre noi toți.
Tot apropiindu-mă de faleză în aer se simte briza mării, iar un miros sărat îmi inundă nările. După ce cobor treptele spre plajă mă descalț de teneși,iar când simt sub tălpi nisipul fin și rece parcă am ajuns în paradis. Nimic nu se compară cu o plimbare nocturnă pe plajă când nisipul îmi gâdilă tălpile, iar briza marină îmi ciufulește părul. Trebuie să privesc asta ca pe o oportunitate, încerc să învăț să fiu cât mai pozitivă așa mă voi putea bucura de fiecare moment. Sunt mai mult a sigură că dacă nu mă rătăceam în seara asta, vacanța mi s-ar fi terminat și nu aș fi apucat să mă plimb pe plajă pe timp de noapte. Nu o să-l mai blestem pe Jake că nu mi-a răspuns la telefon, și nici GPS-ul că nu știu să-l folosesc, doar o să mă bucur de noaptea liniștită și voi vedea eu cum ajung acasă. Mă apropii de apă tot mai mult până când simt valurile care năvălesc peste picioarele mele până la gleznă. Deoarece se face tot mai frig și din cauza apei reci mici broboane îmi apar pe picioare până sus la coapse, iar un fior îmi străbate șira spinării pe care îl simt până-n ceafă.
- Anne avea dreptate, proabil ar fi trebuit să-mi iau blugi în locul pantalonilor scurți, mă trezesc vorbind singură pentru a mai alunga sentimentul ciudat generat de plaja pustie, în timp ce mă așez pe marginea unui șezlong cu fața la mare.
