- Nu pot să cred că îmi faci asta! țip eu căutând ceva la îndemână să pot arunca în el.
Jake era singura mea speranță, în tot acest timp bazându-mă pe el că mă va duce la festival. Toată vacanța nu a făcut nimic altceva decât să se întâlnească cu prietenii lui și să joace jocuri video sau să-și piardă timpul prin baruri.
- Aș putea să îl conving pe Tate să te ducă el, oricum am observat că are o slăbiciune pentru tine. Sunt sigur că nu mă va refuza.
- Ești cel mai egoist frate pe care-l poate avea cineva. Și nici nu îmi trece prin cap să merg cu Tate pentru că e un ciudat, și de când am ajuns aici ți-ai făcut numai prieteni ciudați.
- Alice, înțelege odată că mi s-a stricat mașina și oricât de mult aș vrea să te ajut chiar nu pot, încearcă Jake să se justifice în timp ce se ferește de o pernă care îi trece pe lângă ureche.
Trântesc ușa cu putere după ce Jake iese din cameră, și mă așez în pat începând să butonez telefonul. Dar un reminder care mă anunță că festivalul va începe peste 10 ore mă aduce la trista realitate. Nici nu vreau să mă gândesc cum mă voi simți dacă voi apela la Steve după ce i-am zis deja că mă va duce fratele meu. Azi era una dintre cele mai fericite zile ale mele, în sfârșit aveam ocazia să merg la cel mai renumit festival cu Steve, și acum cu doar câteva ore înainte aflu că singura mea șansă de a ajunge acolo s-a spulberat. În mod clar dacă ar exista premiul onorabil pentru cel mai oribil frate, Jake ar fi câșigătorul.
Poate ar trebui totuși să-i explic lui Steve ce s-a întâmplat, deși mă înspăimântă gândul că îmi voi petrece câteva ore pe motor. Nu știu cum voi rezista, având în vedere că data trecută aproape am făcut un atac de cord. De cinci minute stau cu telefonul în mână și încerc să formulez mesajul, dar îl șterg, scriu altul, după care îl șterg din nou. Îmi dau bretonul din ochi și îmi șterg cu dosul palmei câteva broboane care mi s-au format pe frunte. Este atât de cald aici pe timpul verii, încât nu pot supraviețui fără înghețată sau băuturi reci, practic simt că mă topesc. Ies din cameră și cobor rapid scările ajungând în living unde Jake și Tate erau concentrați pe o cursă de mașini de pe Xbox. Mă deplasez agale prin fața televizorului reușind să mă împiedic de consolă și să scot un fir care, observ eu, era destul de important judecând după reacția băieților.
- Îmi pare rău că v-am întrerupt jocul, mint eu deoarece nu îmi părea rău deloc. Recunosc că nu planificasem asta.
Ajungând la frigider, iau ultima înghețată și încep să mă chinui să-i desfac ambalajul care este al naibii de greu de desfăcut. Între timp își face și Chris apariția și mă împinge din fața frigiderului fredonând ceva ce trebuia să fie un cântec, dar de fapt erau niște sunete greu de descifrat. Din nu știu ce colț al minții mele bolnave m-a trăznit una dintre cele mai briliante idei ale mele, sau așa cred eu. L-aș putea ruga pe Chris să mă ducă el cu mașina până acolo. Nu este ca și cum îmi voi petrece timpul cu el, mă lasă acolo și poate pleca sau poate rămâne, voi avea eu grijă să mă pierd de el. Tot ce contează este să mă văd cu Steve, chiar dacă trebuie să fac ceva ce nu credeam vreodată să fac. Este prima și singura dată când îi cer un serviciu lui Chris. Aproape că rămân și eu mască la propriile mele gânduri.
- Chiar ai luat ultima înghețată? mă întreabă el puțin nervos. Măcar vrei să o împărțim?
Ideea de a împărți ceva cu el nu îmi sună bine, dar încerc să ascund orice grimasă dacă vreau ca planul meu să funcționeze. Începe să mă doară inima când mă gândesc că sunt pe cale de a îl ruga pe Chris să mă ducă cu mașina undeva în afara orașului, adică să-mi petrec câteva ore închisă cu el într-o mașină.
