Viata lui Lucy

Inceputul

Stateam pe iarba moale, dar rece, invaluita de intuneric. Priveam spre cerul senin acoperit de stele, dar ce sunt stelele? Niste suflete ratacite, cei dragi noua care ne pazesc...sau geografia cu care ne bate profu' la cap e adevrata?
M-am ridicat brusc, am mai privit inca odata spre cer si am intrat in casa. Am urcat in camera mea, ignorand intrebarile stupide ale fratelui meu Andrew. M-am uitat la patul meu negru, acoperit de o patura de un rosu sangeriu, si am tras draperiile de aceeasi culoare. Peretii negrii decorati cu diferite modele visinii, canapeaua de piele neagra, fotoliul sangeriu si masuta din sticla mata ii dadeau camerei un aer sinistru, dar mie-mi placea.
Casa era pozitionata destul de ciudat, intr-o parte fiind spitalul de psihiatrie, si in partea opusa cimitirul, partea cea mai veche a sa fiind destul de aproape de casa. Geamul cameri dadea la spital, iar balconul era indreptat spre cimitir. Deci noaptea ascultam atat cantecele despre nebunie a celor inchisi la psihiatrie, cat si povestile despre viata mortilor.
Dupa un dus fierbinte, mi-am luat pijamalele si m-am trantit in pat. Trebuia sa dorm, maine aveam scoala, iar apoi trebuia sa merg la cimitir cu ai mei. Se implinea un an de la moartea bunicii. Inchid ochii si cad intr-un somn adanc. Am visat o padure...eu alergam, picioarele mele batand pamantul cu putere. Padurea parea nesfarsita, fiecare pas parea un kilometru. Simteam cum adrenalina si disperarea imi inunda venele. Vantul imi batea parul alb, iar vederea mi se incetosa. Am picat. Iarba moale imi mangaia trupul plin de rani si imi simteam capul greu. El era pe urmele mele, iar acum statea in fata mea. Nu puteam sa-i zaresc trasaturile, erau acoperite ca de o umbra , dar puteam sa-i vad ochii, ochii negri ca un abis intunecat. S-a apropiat tot mai mult, fiecare muschi imi trimitea semnale sa fug, dar eu nu ma puteam misca, eram stana de piatra vrajita de acel abis. "Lucy... e timpul!" Tot universul a inceput sa se destrame, iar el s-a transformat intr-o umbra. Suna ceasul desteptator. M-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat la ceas. Era 7.05...trebuia sa ma pregatesc de scoala. Am facut un dus scurt si m-am imbracat intr-o pereche de jeans negrii, un tricou gri cu ceva scris cu visiniu pe el... mi-am luat ghiozdanul si cartile de langa pat si am coborat jos. Mama si tata erau pe punctul de plecare. La fel si fratele meu. Am luat un mar de pe masa si am plecat si eu, impreuna cu ceilalti... dar drumul nostru impreuna era scurt, fiecare luand-o in treaba lui.
Dupa cam zece minute de mers am ajuns in fata liceului, si am pornit spre sala de clasa. M-am asezat in ultima banca si am asteptat sa treaca timpul. Nu eram niciodata atenta la ore... stiam deja materia. Am plecat spre cancelarie, unde am intrat fara nici cea mai mica jena. Eram cea mai buna la invatatura , de unde rezulta si lipsa mea de prieteni... dar m-am obisnuit. Nu am stat prea mult, si apoi am plecat spre casa.