Viata lui Lucy

"Cer prea mult?"

-Lucy, imi pare rau! Stiu ca am fost un prost si m-am purtat ca un copil! Te rog, iarta-ma!
-Ai pus sare pe rana! Stii foarte bine ca ofer atata imporanta siguranta regatului.
-Stiu! Dar stii ca mi-e frica pentru siguranta ta! Daca pateai ceva in timpul luptei!?
-Daca lasam totul pe mana voastra, moldavitul era pe mana hotilor si se apropia o catastrofa! Nu sunt un copil Octavio!ma rastesc eu la el accentuand fiecare cuvant din ultima propozitie. M-am saturat de comportamentul asta al tau!
Si spunand asta m-am ridicat si am alergat-in limitele posibile pe tocuri si prin iarba- am trecut val vartej pe langa restul si am aruncat un "Pa" din mers. Ajunsa intr-un loc mai retras si fara Octavio pe urmele mele, am deschis un portal si m-am teleportat in camera mea draga. Am dat ordin servitorilor ca nu voi primi pe nimeni azi, si am incuiat usa camerei pentru a fi sigura. Mi-am lasat genunchii sa se izbeasca cu brutalitate de marmura neagra si mi-am pus capul in perna, lasand lacrimile ce amenintau ca ies de mult timp.

Octavio: Am alergat dupa Lucy, dar o voce cunoscuta si o stransoare brutala m-au oprit. Am pierdut-o din raza vizuala.
-Ce i-ai facut idiotule?
Vocea extrem de nervoasa a lui Rene aproape ca m-a speriat.
-Nimic!
-Cum nimic? A plecat aproape plangand!
-Paiii...
Am incercat sa evit raspunsul, dar nu pot.
-Nici un paiiii,Octavio! Ce i-ai facut?! Raspunde!
-M-am ofticat a a trebuit sa vina si ea la castel, temandu-ma ca va pati ceva. Ne-am certat. Dupa terminarea treburilor din castelul meu, dorea sa plece. I-am spus sa mai ramana, dar a zis ca nu are ce cauta acolo odata ce treaba este terminata. A plecat. Si cand am incercat acum sa vorbesc acum cu ea, sa-i explic; nu m-a lasat.
-Merg sa vorbesc cu ea! Samy, vii?
-Sigur Rene!
In 10 minute am ramas doar eu si baietii.
-Eu merg acasa!
-Octavio, nu este prudent. Daca esti singur vei face o nebunie, si nu vrem asta!
-Kail are dreptate! Venim cu tine!
-Bine. Hai!

Lucy: Raceala gresiei mi-a ajuns pana in maduva oaselor, iar ochii imi erau rosii de la atata plans. M-am ridicat cu greu, mi-am dat cu o simpla miscare pantofii jos, apoi rochia. Le-am aruncat pe canapeaua din dresing, si m-am imbracat cu un tricou larg, albastru, care imi ajungea pana la jumatatea coapselor. M-am pus in pat, m-am invelit bine si am cazut intr-un somn adanc. Sper foar ca servitoarele sa-mi asculte ordinele si sa nu lase pe nimeni sa intre pentru a-mi seranja somnul.

Rene: Ajunse la castelul lui Lucy observam doi vrajitori solizi, care oazeau intrarea in castel. Oare ce se intampla? Dau sa trec pe langa ei si sa intru, dar o mana puternica ma opreste.
-Domnisoara Lucy a lasat ordin strict sa nu lasam pe nimeni sa intre!spune dur, accentuand pronumele folosit spre finalul enuntului.
-De ce?
-De unde ati vrea sa stim noi? Acum va rog frumos plecati, pentru a nu decurge la violenta!
-Bine, dar spunetii ca am venit, si ca vrem sa vorbim cu ea! Sa ne contacteze imediat ce poate!
-Sigur!
Ne-am indreptat spre castelul lui Octavio, unde erau baietii.
-Si...?
-Nimic Octavio! A dat ordin ca nimeni sa nu intre in palat.
-Fuck!
Octavio tranteste cu oumnul in masa de sticla, care se face bucatele, unele ramanand in pielea lui Octavio. Apoi pielea-i alba era patata de bine cunoscutul lichid rosu.
-Merg eu! Si atat le trebuie sa nu ma lase sa intru.
-Venim si noi!
-Nu! Problema asta este intre mine si ea; si o vom rezolva.
-Bine!

Octavio: Cand am auzit ca nu vrea sa primeasca pe nimeni, m-am gadit ca va decurge la un gest nebunesc. Si nu mi-o voi ierta vreodata daca Lucy va pati ceva din cauza mea.
Ajuns la intrarea in castel doi barbati bine-facuti ma opresc, spunandu-mi ceea ce au zis si fetelor. Dar gandul ca ea ar putea fi intr-o balta de sange si nimeni nu stie asta ma dispera.
Am parasit aria vizuala a celor doi si m-am indreptat spre balconul ei. Era la etajul 3. trebuia sa fac o saritura dificila, si sa-mi folosesc toate abilitatile si nu erau multe sanse de reusita, dar am vazut castanul batran, care ajungea pana la etajul 2. Pomul era aproape de balcon...era perfect! M-am catarat cu grija, fara a face zgomot si a atrage atentia. Ajuns pe o craca mai stabila mi-am facut un avanta mic si am sarit direct in balcon. Genunchii mei au facut un contact brutal cu marmura visinie, la fel si palmele. Spre fericirea mea cele 2 usi de sticla erau intredeschise.
Am pasit usor pe marmura neagra si am putut sa observa ca in imensul pat dormea Lucy. Am stat si am privit-o minute bune.

Lucy:Am cazut intr-un somn adanc. Cand am deschis ochii nu mai eram in camera mea. Eram inconjurata de alb, de un alb-cenusiu. Eram intinsa pe o suprafata pufoasa, mai pufoasa decat orice am atins pana acum. Nu stiu cum am ajuns aici. Cand intind mana sa ating suprafata alba observ ca pielea mea nu mai e alba, ci are o culoare obisnuita. Apoi o suvita de par imi zboara pe fata datorita vantului. Parul meu era saten, nu alb. Eram imbracata cu o pereche de blugi uzati, un tricou cu maneca lunga ce era gri. Nu eram incaltata.
Ce gluma de prost gust e asta? Nu ma deranheaza hainele, dar imi vrau culoarea parului si a pielii inapoi!
Ma ridic in picioare si incep sa merg pana ajung intr-o margine a suprafetei albe. Privesc in jos si vad un oras. Ce? Oras? Privesc in jur si vad, vad...nori! Sunt pe un nor!? Oae visez? Oare asta e un mod de relaxare a mintii? Sper ca da!
M-am asezat comod, si m-am relaxat. Ma ganseam la pasari, si atunci o multime de vrabiute au inceput sa zboare in jurul meu. Ce dulce! Era atat de bine, dar nimic nu e vesnic. Am auzit undeva, pe un alt nor o voce atat de cunoscuta mie. De ce imi bantuie pana si visele? Vreau sa ma relaxez putin. Cer prea mult?

Hey guys! Ce faceti? Ute ca am venit cu un nou capitol destul de repede. Nu v-am lasat mult sa asteptati!
As vrea sa va intreb daca sa mai incep o carte? Am cateva idei, dar nu stiu.
Va pup, si pana data vitoare aveti grija de voi! :*