Viata lui Lucy

Octavio

Octavio: Imi amintesc si acum prima noastra intalnire...doar ca atunci totul era diferit. Eram o persoana singuratica, eram inchis in mine si nu aveam pe nimeni. Mama si tata erau morti si prieteni nu aveam.
Eram in camera mea, privind un tablou cu dragii mei parinti, cand a venit servitoarea sa ma anunte ca am musafiri. Am strambat din nas si am coborat jos. Erau toti 5, si ma priveau usor terifiati. Toti mai putin Lucy, in ochii ei vedeam ceva diferit, ceva nedescoperit inca de mine.
Au incercat in nenumarate randuri sa ma faca sa semnez pactul, si sa ma faca "asociatul" lor; sau ceva de genul. I-am scos "in suturi" afara din castel si i-am amenintat cu inceperea unui nou razboi daca vreunul dintre ei m-ai calca pe aici.
Autor: Cei 5 prieteni au plecat din tara lui Octavio. Erau dezamagiti ca nu au reusit sa-l faca sa inteleaga ca acel pact e spre buinele tuturor.
-Eu ma duc sa vorbesc cu el!a spus hotarata Lucy.
-Ce sa faci?spun toti la unisol. Nu mergi nicaieri! Trebuie sa pastam pe cat se poate pacea in lumea noastra mitica!
-Da...dar nici asa nu e bine! Tot va porni un razboi intr-un final, va incerca sa ne distruga! Eu imi asum acest risc!
-Lucy!a spus stins Renesme.
-Nici un Lucy! Imi pregatesc armata, o pun la granite si ma teleportez la el! Si punct!
Si spunand asta s-a teleportat in biroul amiralului.
-Pregateste armata si trimite-o la granite! Repede!
-Dar de ce? Unde a disparut pacea?
-Merg la Octavio sa incerc sa-l conving. Daca nu imi va reusi, daca se va enerva isi va trimite armata incoace. E totul sau nimic!a spus Lucy.
-Am inteles Lucy! Poti pleca linistita!
-Mersi Marck.
-Ai grija de tine pitic!
Lucy l-a imbratisat si s-a teleprtat undeva in apropierea castelului lui Octavio. A intrat pana in salon, unde s-a facut comoda si l-a asteptat.
-Parca ti-am zis clar ca daca...a spus tipand regele, dar nu a apucat sa-si termine ideea.
-Stiu foarte bine ce ai zis! Dar vreau sa vorbim!
-Nu! Nu avem ce!
-Aici gresiti majestatea voastra, avem.
Corpurile lor erau la cativa centimetrii departare, iar tensiune ce plutea in aer putea fi taiata cu cutitul.
-Din prima clipa in care te-am vazut-a inceput Lucy- mi-am dat seama ca e ceva special la tine. Atunci nu am ralizat ce, dar acum stiu. Te...dar micuta Lucy nu a apucat sa termine ca buzele lui moi s-au lipit de ale sale. A fost un sarut lung, in care au pus toate sentimentele lor. S-au departat unul de altul, iar Octavio s-a trantit pe canapea. A zambit pervers si a analizat-o din cap pana in picioare pe Lucy.
-Si eu te iubesc! Din prima clipa.
Lucy nu stia cum sa reactioneze. A zambit si ea si s-a trantit si ea pe canapea.
-De ce nu ai acceptat propunerea noastra?
-Am stiut din prima clipa ca simt ceva pentru tine, si nu am vrut sa...sa ma apropii.
-Alaturate noua!
-Bine pitic!
O imbratiseaza calduros si ii plaseaza un sarut pe frunte.
Octavio: Si cam asta e povestea. Ma bucur ca i-am cunoscut si ca le-am acordat o sansa. Ii iubesc. Si o iubesc si mai mult pe draga mea Lucy.

Hey; am venit si cu capitolul al doilea pe zia de astazi. Si asta este ultimul capitol care descrie prima parte a vietii dragelor noastre personaje. Va pup dragii mei cititori. :*