Viata lui Lucy

Da?

Lucy:Nu pot sa crd ca dupa atatia ani Octavio m-a carut de sotie. Intrebarea m-a surprins mult, dar m-a si bucurat enorm. Dar uimirea si-a spus cuvantul atunci cand raspunsul meu era oprit in gatul meu. Abea astept sa le spun fetelor.
Dar am cazut deacord cu Octavio sa mai asteptam cateva zile dupa ce ne intoarcem. Am stat doua saptamani in Aspen. Au fost pur si simpu minunate, iar peisajul mirific ce ne inconjura a "umplut paharul". Acum suntem in avion, in drum spre nu stiu unde. Cand am venit am dormit tot drumul si nu stiu ce a facut Octavio. Nu stou nici cand a avut timp sa organizeze toate astea.
Dar momentul a fost incredibil, si nu as schimba pentru nimic ceva la Octavio. Are si el toanele lui, dar il iubesc. M-am indragostit de el din prima clipa.
-Iubito la ce te gandesti?
-La faptul ca te iubesc enorm de mult!
-Si eu! Enorm!
Stateam pe bancheta avionului particular, si priveam pe geamul mic. Octavio statea cu capul pe umarul meu si o mana in jurul taliei mele, dormind. Trasaturile fetei erau atat de bine conturate. Era atat de frumos! Purta un tricou negri si niste blugi gri.
Iar eu o rochie alba vaporoasa si un pulover albastru inchis peste, iar in picioare aveam niste ghetute gri. Parul era prins intr-un coc lejer, iar cateva suvite rebele cadeau lenese pe langa.

Cu doua saptamani in urma:Samy: M-am trezit si am mers, dupa rutina zilnica, in biblioteca. Nu era nimeni. Eu sunt mai mereu persoana cea mai matinala. Desii eram in castelul lui Lucy,mi-am acordat libertatea de a-i cere servitoarei o cafea si de a cauta ceva de citit. Nimic nu mi-a atras atentia, dar am decis sa citesc "Vampirii sudului". Stiu de la Lucy de colectia asta de carti. Si ne-a ajutat putin mai mult cu informatiile sale atunci cand ne-am intalnit cu Jesica.
Sper sa termin cartea inainte sa apara Rene. Nu ii face deosebita placere sa ne vada ca citim diferite carti cu vampiri, carti in care ea spune ca se scriu multe prostii. Dar imi place sa vad pana unde ajunge imaginatia creierului uman.
Am terminat destul de repede cartea. Era deja ora 10.47. Usa se deschide si Lucifer imtra inauntru.
-Restul?
- Inca nu s-au trezit Lucifer. Hai sa le stricam visele!
-Hai! Eu merg la Rene, tu la fratele meu...iar apoi toti la Lucy si Octavio. Plus ca trebuie sa aflam ce a fost cu Octavio aseara.
-Bine.
Paseam grabita spre camera lui Kail, tocurile de la sandalele mele crem facand ecou pe holul lung si pustiu. Deschid usa din lemn si dau de un Kail somnoros, care statea pe marginea patului.
-Si eu care vroiam sa te trezesc.
Spun eu cu o voce trista. Ma prinde de mana si ma trage in bratele lui, strangandu-ma tare.
-Ha ha ha...ce elf rau esti!
-Hai sa mergem sa vedem daca Lucifer a trezit-o pe Rene, si apoi sa mergem sa vorbim cu Octavio.
-Ai dreptate. Hai! Vreau sa stiu ce l-a apucat pe shinigamiul asta.
Am mers pana la camera lui Rene, unde Lucifer statea pe pat, iar Rene abea iesea din dresing. Purta o bluza rosie si o pereche de blugi rupti, negrii.
Am mers impreuna pana la camera lui Octavio si am batut la usa, dar nu am primit nicci un raspuns. Am intrat dar nu era nimeni. Pe pat am gasit un biletel:
"Stiu ca ma veti omora cand ne vom intoarce acasa, dar imi asum riscul. Plecam intr-o vacanta; si degeaba veti suna ca psihopatii si veti trimite mesaje cu nemiluita, nu vom raspunde. Pa! E deja tarziu!
Octavio"
-Poftim? Pleaca si ne spune asta printr-un biletel?!
Indignarea si nervii se puteau citii pe fata lui Rene.
-Macar s-a tinut de promisiune si i-a facut o surpriza.
Ne uitam toti la Lucifer care ranjea satisfacut. Rene i-a lipit o palma de toata frumusetea.
-Iubito, ce-ai patit?
Rene a plecat, Lucifer ramanand mut de uimire.

Prezent:Lucy: Am intrat in castel, iar in camera de zi am dat de patru perechi de ochi furiosi ce se uitau la noi.
-V-ati amintit de noi?
-Nici nu am uitat Rene.
-Octavio taci! Lucy, ce ai de spus in apararea ta!?
Ridic mana sa o asez pe umarul lui Octavio, dar ma opreste Rene:
-Da, da, da?!
Toti se uitau la ea ca la o nebuna, dar eu am observat ca ochii ii sunt fixati pe inel. Si-a dat seama!
-Da draga mea.
-Aaaaaaaa! Ce bine!
Ma strange in brate, iar Samy vine si ea rapid spre mine.
-Tu vorbesti serios?!
-Da Samy!
-Deci nu cred! Chiar vorbesti serios?
Samy tipa in urechea mea, entuziasmata si fericita.

Octavio: Rene era suparata, iar asta se putea citi pe fata ei. Cand deodata incepe sa tipe si sa faca ca nebuna, intreband-o pe logodnica mea-vai ce incredibil suna- daca da. La inceput nu m-am prins despre ce e vorba, dar cand Lucy a afirmat, apoi Samy s-a atintit si ea asupra ei, ochii fiindu-i atintiti asupra inelului de logodna, am inteles. Fetele si-au dat seama ca am cerut-o.
-Va simtiti bine? Vreti sa chem doctorul.
Vicea jngrijorata a lui Kail ma face sa bufnesc in ras. La cat de atenti sunt ei, planul ne-ar fi reusit. Dar fetele sunt atente la detalii, si Lucy m-a avertizat ca asa s-ar putea intampla.
-Octavio, si tu te-ai tampit?
-Lucifer, daca ajung la tine ramai fara jumatate din claia aia rosie pe care o numesti par!
Vestitul rege al iadului priveste exasperat spre iubita lui, apoi isi trece o mana prin par; parca fiindu-i frica ca va disparea.
-Frate, ne lamuresti si pe noi?
Kail era mai bland, dar la fel de ingrijorat pentru cele trei regine ce chicoteau si zambeau in capul scarilor.
Am privit-o pe Lucy, si i-am facut semn din priviri sa vina la mine. Mi-a inteles gestul si s-a aoropiat cu pasi repezi. Am luat-o in brate, si am sarutat-o flamand. Cand lipsa de aer ne-a facut sa intrerupem sarutul, am privit spre fete-care zambeau cj gura pana la urechi- si spre cei ce mi-au fost alaturi atatia mii de ani-care priveau oarecum nedumeriti-.
-Puneti croitorul la traba, pentru ca dureaza mult sa faci un costum perfect. Nu ne casatorim de doua ori!
Maxilarul celor doi stergea podeaua.
-Va, va ca-sa-toriti?
-Da Lucifer!
Lucy zambea, ghemuindu-se in stilul ei in bratele mele.
-Felicitari!
Kail este primul care iese din transa, si pe Lucy o imbratiseaza, iar pe mine ma loveste peste umar, soptindu-mi un"era si timpul".
Restul au facut cam acealsi lucru, apoi am urcat cu viitoarea mea sotie in camera, pentru a despacheta.
-Ti-am zis ca vulturii astia nu scapa nimic.
-Da iubito, mi-ai zis. Dar merita sa incercam!

Lucy: Doua maini puternice m-au cuprins pe la spate, intorcanu-ma si lipindu-ma de perete; apoi sarutandu-ma flamand.
Si acum are acelasi efect asupra mea. Simt ca ma topesc in brtatele sale, iar fiecare atinfere imi trimite in tot corpul fiori. Dupa atat nimic nu s-a schimbat...doar dragostea a crescut pe zi ce trece.
Il iubesc, l-am iubit din prima clipa, si il voi iubi mereu.

Hey! Am revenit intr-un sfarsit si cu acest capitol putin cam anost... Imi pare rau ca a venit atat de tarziu, dar am fost muscata de un caine, si era sa ma muste un sarpe...deci poate primesc si eu un pic de intelegere. Plus ca nu prea am net.
Dar voi incerca sa ma revansez cu urmatoarele capitole.
Si va multumesc voua, pentru ca suntem 4.06 mii care citim aceasta carte! Nici nu am sperat sa am asa un succes, mai ales ca primul capitol l-am scris in ora de franceza, pentru ca ma plictiseam-capitol care, apropo, are peste 500 de vizualizari-.
Va pup si va spun un sincer MULTUMESC .