Viata lui Lucy

Surpriza

Octavio: Ma apropiam cu pasi lenti de pat. Ajuns langa ea, i-am spotit usor la ureche "Lucy,iubit-o...imi pare rau"
A inceput sa se foiasca, de pe o parte pe alta, parca incercand sa se trezeasca dintr-un cosmar.
I-am sarutat parul care mirosea a levantica, si i-am strans mana usor. S-a linistit insantaneu. Ma intreb ce viseaza. Oare ma aude?

Lucy: Octavio tot inainta cu pasi marunti, privirea fiindu-i atintita spre mine. Se apropia din ce in ce mai mult de marginea norului pe care se afla. Daca nu se opreste va cadea. Am inceput sa alerg spre el si sa tip sa se opreasca, dar nimic. Mergea, parca vrajit, inainte.
Cand credeam ca deja e prea tarziu, s-a oprit brusc.
-Vrei sa ma dispar din viata ta, voi disparea!
-Octavio, te rog! Nu! Te iubesc!
-Si eu Lucy, dar uneori asta nu e deajuns.
Si spunand asta mai face un mic pas in fata, sarind de pe nor.
Am inceput sa tip si sa plang fara sa ma pot opri.

Octavio: Micuta mea a inceput iar sa se foiasca, si nu nunai. Era agitata, si chiar daca dormea puteam observa ca mai avea putin si plange. A inceput sa-mi si geama numele, cu amaraciune, printre suspine.
M-am panicat pe moment, apoi mi-am dat seama ca e din cauza cosmarului. Am luat-o in brate, iar ea s-a gemuit la pieptul meu in felul ei specific, ca o pisicuta. Iubesc cand face asta! Sunt atat de vulnerabil in preajma micutei mele!
Dintr-o data a sarit ca arsa din bratelele mele, picioarele ei facand brutal, contact cu marmura rece.
-Iubito, ce s-a intamplat?
-Tu cadeai, si...si eu nu puteam sa fac nimic... Nu vreau sa te pierd Octavio! Te iubesc!
-Si eu micuta mea, si eu! Si nu-ti fa griji, sunt aici, cu tine. Si voi fi mereu! Iti promit!
-Te iubesc Octavio!
-Si eu, micuta mea. Dar acum pune repede ceva pe tine, si dute si spune-le gardienilor ca ordinul de restrictie e anulat.
-Ce? Stai ca de asta am uitat. Tu cum ai intrat?
-Ah...pai, vezi tu...
-Octavio! Spune-mi odata si nu te nai fastaci atat!
-Pe fereastra.spun eu cu un ton stins, dar in care se putea citi putin amuzament.
-Pe ce?
Fata crispana a lui Lucy ma face sa pufnesc intr-un ras isteric
-Imi explici si mie cum ai putut sa inttii pe fereastra?
-Am sarit, m-am agatat de copac, am urcat ca batman pe crengile copacului si de acolo am sarit la tine in balcon. Simplu ca buna ziua!
-Deci tu ai intrat prin efractie la mine in dormitor? Te-ai tampit?!
-Asta era singura varianta pentru a ajunge la tine. E vina ta ca te-ai inchis in camera si ai dat ordin sa nu intre nimeni in castel.
In tot acest timp Lucy s-a indreptat spre dresing, eu urmand-o.
-Daca tu nu erai un nesimtit inganfat, nu se ajungea aici!
-Lucy, iar incepem sa ne certam! Chiar vrei asta?
-Ai dreptate! Iarta-ma!
-Si tu pe mine pitic!
Imi fura un sarut scurt si intra intr-o cabina sa se schimbe. Dupa 5 minute iese purtand o camasa de blug, albastra, cu maneca lunga, o fusta negru cu alb, parca dintr-un material creponat. S-a indreptat spre dulapul cu pantofi si a luat o pereche negrii, cu tocul de cred ca 10 centimetrii, apoi a mers la masuta ei cu toate milioanele alea de produse cosmetice si a aplicat un glos transparent, putin rimel si un fard de pleoape albastru deschis. Si-a pus un colier dragut la gat, si apoi a parasit dresingul, eu urmand-o.
Eram la nici un pas distanta de ea, cand se opreste brusc. Impactul e inevitabil, spatele sau lovindu-se de pieptul meu. Se intoarce cu o miscare rapida si ma saruta cast pe buze; murmurand ca ma iubeste.
O strang tare in brate, afundandu-mi capul in parul ei. Momentul era ca desprins din filme, dar un glas dres fortat ni-l strica. Imi ridic privirea si-i vad pe toti patru stand in coltul holului, la o distanta destul de mica de noi.
-Luati-va o camera!
Vocea iritata a lui Lucifer o face pe Lucy sa se intoarca si ea cu fata spre cei patru.
Samy si Rene alearga spre noi, o prind de incheieturi pe Lucy si o tarasc pana in camera ei. Va abea parte de un interogatoriu ca la carte pentru ca le-a speriat in halul asta. Dar il merita!
-Sa inteleg ca v-ati impacat!
-Da Kail. Ne-am impacat.
-Ai fost un prost frate! Nu ar fi trebuit sa te ierte asa usor!
-Lucifer, nu fi atat de dur cu bietul Octavio! Oricum a planificat deja o cina romantica, sau vreo excursie...sau cine stie ce excursie!
-Ce sa fac?
Lucifer si Kail fac un schim scurt de priviri, apoi se uita amandoi cu o privire ucigatoare.
-Stii ceva, imi retrag cuvintele. Lucifer a fost prea ingaduitor! Esti mai mult decat un prost. Cum sa nu te gandesti la nimic?
-Flori si ciocolata?intreb, dar mai bine nu o faceam, pentru ca ma trezesc cu un pumn de toata frumusetea in umar.
-Ok,imi vine mie o idee pana ies ele din camera.
-Ai face bine sa te grabesti, pentru ca cred ca au cam terminat.
Si Lucifer imi arata spre coltul holului, de unde se aud rasetele lor. Oh my good!.
-Cred ca imi mai trebuie cam...4 ore!
-Doua ore! Nici un minut in plus!
Vocea lui Kail imi dadea de inteles ca nu glumeste, si ca are de gand sa ma cronometreze la sange.
Am luat-o la fuga pe coridor spre fete, am luat-o pe Lucy in brate si am sarutat-o scurt, apoi am luat-o din nou la fuga spre biblioteca.
Am putut sa o aud pe Lucy cum intreaba "ce s-a intamplat? A tras ceva pe nas?"
Un mic zambet mi se asterne pe chip.
Dar nu am timp de asta. Ajung la biblioteca, si deschid usa. Merg spre unul din fotoliile confortabile tapitate cu o catifea foarte placuta la atingere, visiinie sau neagra; in cazul meu neagra.
Ce surpriza as putea eu sa-i fac lui Lucy?