Viata lui Lucy

Excursia

Am căutat în toată camera, apoi prin casa. Nu era nicăieri. Am urcat iarăși în camera mea.

M-am trântit dezamăgită și trista în pat, cu fata în perna. Regretam dispariția cartii. Iarăși simțeam o aura străină în apropiere. M-am ridicat și am privit în jur: nimeni și nimic. Mă gândeam la atacator, și nu îmi dădeam seama de unde îl știu.

Am coborât în bucătărie la cina... dar numai de mâncare nu-mi ardea mie. Nu eram în apele mele, dar nu puteam risca ca ai mei sa observe, fiindcă ar începe cu întrebările și eu nu am chef sa le răspund.

Am terminat cu masa și am urcat sus, unde am căutat pentru a mia oară cartea, dar fără nici un rezultat. Am făcut un dus fierbinte și m-am băgat în patul meu moale...Am așezat pătura, si am descoperit cartea.

M-am bucurat ca am găsit-o, dar au început sa apară întrebări noi. Nimeni din casa nu a intrat în camera mea, aceasta fiind mereu încuiată...nu avea sens. Am adormit cu cartea în brate.

Dimineața eram pe jumătate jos, iar cartea stătea pe covor, deschisa la capitolul despre descrierea lumii mitice. Am citit despre formarea acesteia, despre conducători, despre familiile regale și despre multe alte secrete ale acelei lumii.

Așa mi-am petrecut dimineața. Pe la 13.20 mi-am dat seama ca e vineri și că plec împreună cu familia la munte când se întorc părinții de la servici (14.30). Am impachetat grăbită câteva haine, mi-am pus telefonul, căștile si încărcătorul în poșetă și m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi vișinii și un hanorac fără fermoar de culoare neagra. M-am încălțat cu niște teniși negru cu roșu și am pus cartea în valiza, sub haine. Nici nu am terminat bine, și Andrew apare și incepe:

-Ești gata?Trebuie sa plecam! Hai mai repede, e târziu!

-Ies acum! Poți sa pleci dacă vrei sa vin undeva!

Am ridicat leneșă valiza, am luat poșetă și am mers spre ușă ce dădea la garaj. Toți erau în mașină. Am urcat și eu,după ce am pus bagajele.

A fost un drum lung și obositor, dar am ajuns într-un sfârșit.

Cabana era mare, construita în întregime din bușteni; ce sa mai vorbim: era o splendoare. În dreapta era pădurea, o pădure deasa de brazi, iar în stânga era un parau,deasupra căruia stătea un pod din lemn.

Mai era și alta familie cazată, deci camerele noastre erau destul de departate: Andrew era la primul etaj, mama și tata la cel de al doilea, iar camera mea era în pod.

Intreaga cabana era în stil rustic, decorata cu mult gust; dar podul era inegalabil. Îmi plăcea nespus de mult.

În scurt timp de la instalare am fost chemați la masa, împreună cu membrii celeilalte familii. Erau tot patru: cei doi părinți (Cristian și Amanda), o fata (Iulia) și un băiat(Darius). Doar ca la ei băiatul era copilul cel mare.

Darius mi se părea simpatic. Avea o oarecare urma de mister în privirea sa, purta haine închise la culoare, semăna cu mine în anumite privințe.