Viata lui Lucy

Nu vreau sa mor!

Voi povesti din punctul de vederea a lui Lucy.

Era intuneric. Un intuneric ce apasa pe umerii mei goi. M-am invartit incercand sa gasesc cu privirea ceva. Dar fara rezultat. Am inceput sa pasesc in intuneric, si m-am izbit de ceva dur. Mi-am amintit de telefonul din poseta si l-am deschis. Era o usa rigida din lemn in mijlocul padurii. Undeva in partea de sus erau cateva pete de sange, pete facute de maini. Am incercat sa o deschid; dar nu am reusit. Dupa un timp de liniste...mi-a soptit cineva la ureche."Lucy, e timpul". M-am intors si am vazut o silueta neagra care imi zambea demonic. Mi-am luat inima in dinti si am vorbit:

-Timpul sa ce?

-Timpul sa te inorci de unde ai venit?

-Ce? Eu vreau sa traiesc, nu sa mor!

-E imposibil sa deschizi usa si sa reinvii! Si daca reusesti va fi prea tarziu! ranjeste si dispare.

Am incercat din rasputeri sa deschid usa, dar fara nici un rezultat.

Autor : Intre timp corpul nuinsufletit a lui Lucy sta intr-un mic sicriu din lemn. Era noapte, nimeni nu era in priveghi. Usa micii incaperi se deschide silentios si Darius patrunde inauntru. Avea cartea in mana. O deschide la o anumita pagina, si citeste cava incet. Apoi pune cartea inca deschisa pe pieptul lui Lucy.

Lucy: Stateam jos, langa usa cand cade ceva pe mine. Era cartea, scumpa mea carte. Era deschisa la o pagina pe care nu o mai citisem. Era scris in latina, cred ca erau...vraji? Am tradus o parte din ceea ce era scris pe pagina, si am dat din cap afirmativ. Erau vraji. Apoi am dat peste un biletel, de la Darius? Ce?

'Draga mea Lucy, sunt eu Darius. Stiu ca e ciudat, dar am descoperit unde esti-Padurea mortii-, si am citit si despre usa care te poate readuce la viata. Cheia este una din vraji. Atat stiu, si atat mai am voie sa-ti spun. Grabeste-te, in 24 de ore te-ngroapa. Te iubesc micut-o."

Am ramas socata, dar mi-am revenit si am inceput sa caut disperata vraja.

AUTOR: Toti s-au adunat sa o conduca pe micuta Lucy pe ultimul drum. Darius spera ca a gasit vraja, dar aceste speranta i-a fost spulberata cand au ajuns la groapa. Oare a gresit el cu ceva? A inteles ceva gresit? Chiar a murit Lucy?

#Mortem, vita; vita, mortem. Tu separabit eos, et omnia vos rejuvenate. Lorem ego revixit...now!# tipa Lucy, sperand sa fi spus vraja corecta. Dintr-o data usa s-a deschis si sufletul a intrat in corp. Tocmai se pregateau sa puna capacul sicriului, cand Lucy a deschis ochii si a inceput sa suspine. Toti au fost ingroziti de reinvierea ei, toti mai putin Darius. Adevarat, toti erau foarte fericiti, dar nu isi puteau explica ce se intamplase. Inima lui Lucy cedase...nu avea sens.

Lucy se ridica din sicriu si isi aseaza bine rochia, isi imbratiseaza parintii si restul familiei, apoi merge spre Darius, care statea langa sicriu. Se opreste in dreptul lui, face o mica pauza si ii plaseaza un sarut scurt, la care baiatul raspunde. Se desprinde din sarut, si ii zambeste lui Darius, un zambet sincer. Se intoarce ce fata spre restul lumii, zambeste la fel de sincer si...

-Avem un majorat de finalizat!

Toti au inceput sa rada.