Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Pentru libertatea noastră

~SlanderMan~

Am intrat oficial in Iad. Inafara soldatilor ce nu par a-si gasi locul, strazile par destul de pusti. Contrastul de negru si rosu este predominant alaturi de cerul portocaliu cu cativa nori gri. Toate locuintele par trase la indigo. Blocuri cu trei sau patru etaje, ingrijite, se vad de o parte si de alta a bulevardului. Niciodata nu am fost atent la cum arata locul acesta. Nu am realizat pana acum cat de ingrijit este Iadul. Locul unde ai spune ca e scos din filmele de groaza, cu case darapanate si murdar, este mai ordonat decat multe cartiere ale simplilor muritori. 

Imi misc rapid corpul pe langa blocuri, pentru a ma putea ascunde usor, iar acest lucru este in avantajul meu cand un tropait se aude. Trupe de demoni trec pe strada in mars militar si ii privesc dintr-o alee mai intunecata. Astept sa treaca, ca mai apoi sa imi continui drumul. Orientarea mea in acest loc, este una defavorabila, iar puterile mele nule. Insiruirea de locuinte se termina, iar eu sunt fortat sa trec pe langa un parc unde auzeau mai multe glasuri, mai groase sau mai subtiri. Incerc sa ma folosesc de tulpinile groase ale copacilor negri cu frunze rosiatice sau chiar in flacari, insa ma opresc la auzul unei discutii destul de interesante.

-Mami, ce se va intampla, daca vom pierde razboiul?

-Stai linistit Azar! Regele nostru ne va proteja.

-Dar tati nu a mai venit acasa de cateva zile. El unde e?

-Este la lupta, pentru libertatea noastra dragule. O sa vina acasa, nu iti face griji. Hai, mai bine mergi sa joacate cu Yera si Rizo.

Hmm... un razboi deci. Aceste cuvinte îmi bucurau urechile. Trebuie neapărat sa aflu mai multe despre acest război. Unde? Cu cine? Și ce pierderi are dragul de Lucifer. Vestile acestea bune aproape ca ma faceau sa uit adevaratul motiv pentru care eu sunt aici. Pentru Ben. Trebuie sa il gasesc neaparat. Parasesc parcul si incerc sa caut palatul. Sigur acolo trebuie sa fie captiv. Merg cautand o cladire impunatoare, cu turnuri, poate chiar foarte bine pazita, insa e in zadar. In schimb ajung langa ceea ce parea a fi o vila pe 2 etaje, destul de luxoasa. Ce imi sare in ochii sunt cei doi soldati de pazeau intrarea si atunci imi dau seama ca aici trebuie sa fie.

Imi aduc aminte prima si singura oara cand am fost aici. A fost acum vreo 200 de ani cand trebuia sa iau legatura cu niste spirite ce au ajuns in Iad. Cu toate acestea, niciodata nu am vazut palatul lui Lucifer din afara. "Acum nu e momentul pentru amintiri." Imi spun si ma gandesc la modalitati de a intra fara sa fiu observat. Aleg cea mai simpla variantă și încerc sa ma strecor cat mai aproape de ei. Știu ca nu este cel mai practic plan, insa nu am timp sa conturez ceva mai avantajos. Ma furișez pe lângă un perete de sticlă, analizand scurt livingul gol de pe partea cealaltă. Imi infasor tentaculele in jurul celor doi paznici acoperindu-le gurile. Simt cum încearcă sa se elibereze, tentaculele imi sunt muscate, insa nici măcar sângele ce se prelinge din gurile lor nu ma oprește.

Imi apropii corpul de ei si incerc cu toată vigilenta sa le rup capurile. Se lasă greu, iar căștile lor mai lungi pe spate ii avantajează. Ma chinui cei drept, insa reușesc sa îmi ating obiectivul. Corpurile masive ale celor doi se lasă moi in tentaculele mele. Încerc să ma asigur ca sunt morți cu adevărat. Las cadavrele proaspete intr-un tufis ce are rol de gard și sper că nimeni sa nu ii observe. Ma apropii de ușa neagră, formata dintr-un geam blurat. Imi chiulesc urechile ascultând liniștea de mormânt. Nimic. Nici un sunet. Pătrund in vila încercând sa nu dau cu capul de tocul usii. Celulele trebie sa fie undeva în subsol, asa ca ma apropii de fiecare usa ascultând dacă e cineva.

Prima ușă. Liniște. Deschid încet ca să remarc ceea ce părea o sala de ședințe. A doua ușă. Liniște. Asemenea primei uși, doar ca să vad sala unde se servea masa. A treia ușă. La fel de liniște. O deschid doar pentru a vedea un abis negru. Pe aici trebuie sa fie. Pășesc nesigur în față și constat fericit ca am nimerit niște scări ce coboară. Pe măsură ce cobor, sunete de pași se aud din ce în ce mai aproape. La ceva timp o sursa de lumina se arata în depărtare.