Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Demonul (Editat)

Pașii ma poartă spre camera zi. Totul pare normal in jurul meu. Puțin prea normal dacă ma întrebați. Vocile din capul meu spun ca încă visez sau ca toți au plecat fără sa anunțe. Merg pe a doua varianta, doar pana pătrund in zona de zi unde se aflau Ben, Sally, Eyeless Jack și Laughing Jack, dar și mai multe variante de Slender. Privesc confuză aceste replici diferite pana sunt observată.

-Bună dragă, trebuie sa fi Mara, nu? spune una dintre replicile și îmi oferă un balon.

-Da... eu sunt! iau balonul doar ca să par drăguță. Iar voi sunteți... .lungesc ultimul cuvant pentru sublinia neștiința mea.

-Ei sunt unchii noștri! adaugă Sally rapid. Slendy a plecat câteva zile, iar ei au venit sa stea cu noi, ca sa nu ne plictisim. spune și își strange ursuletul in brate.

-Si ca sa nu dam foc la casă! adaugă Laughing Jack privindu-mă scurt.

-Eu sunt SplendorMan dragă! se prezintă cel care mi-a oferit balonul. Iar el este este TrenderMan. indică spre varianta cu vesta de lână bej și ochelari.

-Bună Mara! Frumoasă talie. sune și se apropie pentru a mă analiza mai atent. Deja îmi vin niște idei minunate de haine care ți s-ar potrivi.

-Da... poate mai târziu!

Răspund doar ca să pot scăpa, cu toate ca mintea mea spune "Niciodată!". Nu știu cât o sa fie plecat Slender, asa ca nu vreau sa îmi fac viata grea cu aceste personalități despre care nu știu mai nimic. Pe canapea mai statea o varianta de Slender care urmarea ceva la televizor. Purta decât un palton descheiat la primii nasturi și o pălărie asortata cu o cravată. În final se ridica și se apropie de mine, scoțând un trandafir rosu ca sângele pe care mi-l oferă gentil.

-Tu trebuie sa fi încântătoare Mara! Eu sunt Sexual OffendenMan, dar îmi poți spune Offen.

-Imi pare bine!

Spun nesigura pe mine și îmi ia mână lăsând o sarutare scurta pe ea. De amintit sa îmi dezinfectează bine mâna dupa asta. Dupa acest moment imi dau seama cât de ciudat va fi sa imi pierd timpul pe aici, asa ca ma scuz si ies la o plimbare.

Afara toamna deja își întra în puteri. Copacii au prins diferite culori în timp ce brazii rămâneau mai verzi ca niciodată. Păsările parca nu mai cantau cu același spor, rămâne acum doar melodia brazilor reci de vânt. Covorul de sub picioarele mele trăsnete la fiecare pas. Ma simt ca o scolarita care are tema o compunere despre toamna. Probabil ar trebui sa ma amuze acest fand, dar nu face decât sa îmi provoace un amestec de silă si dezgust. Dupa o perioada de stat singura, ma întorc fiind plictisita de lipsa de interesant. Undeva lângă conac, statea acum o grămadă uriasa de frunze. Cine ar strange frunzele intr-o padure? Nu ma dezmeticesc bine ca din cel mai apropiat copac o siuleata cade in mormanul mai mare decât mine.

Ma apropii cu o oarecare reținere. Nu am de gând sa fac asta. Când sunt aproape de morman corpul lui Sally se scufunda în morman, iesind la scurt timp și eliminând cateva frunze ramase prin părul sau ca focul. Nu am încercat pana acum aceasta experienta și nici nu am de gând sa o fac. Pare distractiv, dar nu e genul meu de distracție. Defapt eu nu am nici un gen de distracție. Nu imi place sa ma distrez si chiar daca as face-o sau am facut-o pana acum fără sa îmi dau seama, sigur a fost un lucru straniu pentru cei din jur.

-Haide si tu Mara! imi spun Eyeless Jack calm.

-Scuze, dar nu!

Ii raspund politicos stiind ca e pe "scara ierarhică" mult mai sus decât mine. Chiar dacă nu l-as fi văzut pe acest Jack sa sara intr-o grămadă de frunze, ma înșel cand il vad cum își ia avant si plonjează grațios. Așteptăm să iasă, iar asta nu durează mult. Isi da gluga jos, lăsând parul rosu închis la vedere și îl roagă pe Offen sa îl curețe de frunze. Privesc în jurul meu chipurile băieților care se apropie de mine cu câte un pachet de zambet plus privire malefica la pachet, iar acțiunea lor poate fi ușor dedusa.

-Nu! Lăsați-ma jos acum!

Protestez printr-un țipăt ascuțit. În ciuda revoltei mele sunt aruncata în grămadă de frunze și îmi închid ochii pentru a evita orice contact. Când îmi redeschid ochii pentru a cauta o ieșire, observ o pereche de ochii roșii ce ma privesc, clipesc rapid, iar ei dispar si rămâne doar confuzia mea. Reușesc să mă pun pe picioare și ies din morman apoi pentru a nu fi victimă altei aruncări intru in casă. Pana sa întru ma opresc în pragul ușii și vad ca Ben sare în grămadă de frunze. Trag aer în piept și decid sa ma întorc și îl trag de o parte ajutand la înlăturarea unor frunze.

-Ce s-a întâmplat?

-Ben, ai văzut și tu nu?

-Demonul din frunze? Da!

Împietresc. Cum adică demon? Nu vreau sa accept ideea asta. Pur și simplu, nu ca nu ar fi posibila existenta lor sau alte lucruri de genul. Ma cutremur cand îmi aduc aminte de unele visuri în care apare câte o pereche de ochii similare. Oftez scurt si ii mulțumesc pentru ca mi-a spus. Ma privește putin îngrijorat, dar se reîntoarce la grupul sau vesel. Ma duc in casa și pun mana pe prima carte ce imi iese în cale pentru a mă distrage de la acest eveniment.

×××

P

erioada în care Slender a fost plecat a trecut relativ repede. Frații lui nu au fost atât de insistenți, chiar dacă nu am scăpat de o zi întreaga de probat colegii întregi de haine. Cobor in grabă scările pana ajung la zona de relaxare de la parter unde Slender povestea despre călătoria sa. Imi croiesc drum pana la el si im trag de mâneca hainei, pana ii atrag atentia.

-Mara, ce faci? S-a întâmplat ceva?

Vocea sa era calma. Răspund scurt, iar el ma conduce în biroul sau pentru a discuta. Deschide o ușă ce pare a fi de nuc vopsita în alb și având o plăcută de arama pe care numele ii este inscripționat. Camera îmi este cunoscuta. Ma așez in fata biroului și îl urmăresc cu privirea cum se poziționează în partea cealaltă. Isi încrucișează degetele între ele și ma privește asteptand sa ii spun apărările mele.

-Cat ai fost plecat... am... am văzut ceva ce m-a nelinist.

Spun și mă bâlbâi printre cuvinte neștiind cum sa îmi pun ideile în ordine. Ii povestesc despre ochii dintre frunze pe care i-a si Ben, cât și despre visele în care au mai apărut. Pare foarte atent la toate detaliile, uneori intervenind cu întrebări la care nu m-am gândit niciodată.

-Asta o sa fie o problemă! spune lunganul dupa ce imi termin povestea.

-De ce? Visele nu reflecta realitatea!

-Nu toate! Dar nici întâmplătoare nu sunt!

-Bine, atunci ce reprezinta?

-Ca demonii te urmăresc! spune cu răceală și seriozitate in gals. Rămân fără cuvinte. Relațiile noastre cu demonii și Iadul sunt destul de defectuoase.

Defectuoase? La ce se refera prin defectuoase? Nu stiu daca e treaba mea, asa ca renunț la a inteeba mai multe detalii. Slender îmi mulțumește ca i-am povestit, apoi ma ridic și părăsesc camera cu un aer oficial. Ma gândesc la cuvintele de mai devreme atât de intens ca nu îmi dau seama când ma lovesc de un corp solid. Ma desprind din ganduri și observ ca în fata mea sta Eyeless Jack.

-Hey, vrei sa mergem la vânătoare?

Meditez putin asupra intrebarii și zâmbesc subtil. Ii raspund pozitiv și plecam împreună prin pădurea mangaiata de ultimele raze ale soarelui. Discutam despre acomodarea mea aici și chiar pot spune ca bârfim putin restul persoanelor cu excepția lui Slender. Jack chiar pare a fi un tip de treabă, reușind sa discut cu el intr-un mod liber și lipsit de retineri. Ii povestesc și lui despre ochii din frunze și din visele mele fiind și el putin prea atent la vorbele mele.

-Este un semn foarte rău!

-Mi-am dat seama. Dar nu știu ce sa fac.

-Si eu sunt un fel de demon. Și crede-ma ca niciodată nu dam greși.

-Pricep!

Spun mai mult sub forma unui ofata. Nu mai dezbatem subiectul, deoarece găsim prada. Un grup mic a venit în ultima lor excursie. Focul de tabara coace niște bezele de diferite culori și împrăștie lumina acolo unde Soarele nu mai ajunge. Analizez situația și zâmbesc putin șoptind.

-Sa înceapă distracția!

___________

1443 de cuvinte