Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Zalgo (Editat)

Mara povestete

Ma trezesc din somnul meu dulce injurand soarele ce imi deranjeaza privirea. Imi tarasc picioarele pana la geam si trag perdeaua nervoasa. Imi fac rutina de dimineata, incercand sa ma trezesc mai bine, insa pare in zadar. Ma imbrac lejer si ma indrept spre bucatarie in graba din cauza stomacului meu nemultumit. Nu am mai mancat de ieri dupa amiaza, iar asta se resimte aparent. Ajung la destinatie, unde sunt decat cateva persoane si imi iau un bol cu cereale, incepand sa mananc plictisita.

-Astazi o sa vina cineva in vizita! Stiti ce aveti de facut.

Spune Slender celor prezenti la masa. Jeff intreaba cine este oaspetele, insa se pare ca o sa avem o surpriza. Involuntar ma gandesc la toate momentele can vechea mea familie avea oaspetii. Mereu ma inchideam in camera mea si stateam acolo pana vedeam cu persoanele straine pleaca, chiar daca acest lucru putea insemna cateva zile sau saptamani. Aceasta schimbare imi incalzeste putin sufletul. O lacrima se prelinge pe pielea mea, dar o sterg inainte sa fie observata.

-Mara, astazi te rog sa ramai prin apropiere!

Adauga Slender, iar eu aprob din cap si imi clatesc bolul. Ies pe usa bucatariei ce da direct afara si o iau la pas printre copacii umbrosi. Aerul proaspat al diminetii imi intra pe sub piele direct in oase. Este aprope sfaritul toamnei, insa iarna nu pare a se grabi sa vina. Unii copaci inca au frunze si inca nu am vazut nici un fulg de ea. Ascult vantul care pare a bate din toate directiile printre copaci, creand impresia unui strigat de disperare al naturii. Ma opresc odata cu strigatul naturii pentru a-mi aduna gandurile. Radacinile unui copac imi devin scaun, insa nu mult, deoarce gatul imi este prins, iar corpul ridicat de la sol

-Mai, mai... Ce avem noi aici?

Vocea creaturii ce ma tine in aer era una ne auzita de mine vreodata. Atat de groasa, incat as spune ca e imposibil, daca nu auzeam cu urechile mele. Incerc sa imi eliberez gatul, pentru ca nu am nici o arma la mine, insa este in zadar. Creatura imi pare cunoscuta, insa nu stiu de unde sa o apuc. Coarnele date pe spate, pielea rosie, iar hainele par a fi din metal negru. Aripile negre sunt lipsite de pene, unghiile lungi si taioase asemnea unor lame, iar ochii mici de culoarea aurului. 

Atunci un beculet se aprinde in mintea mea. Este un demon, un carepare ca urmeaz sa imi faca felul. Incerc sa il contactez telepatic pe Slender, insa nu stiu daca functioneaza. As vrea sa il strig, dar simt cum aerul dispare tot mai mult. Demonul ranjeste la mine, ochii lui fiind incantati de suferinta mea. Cu ultimele forte, il iau prin surprindere, impingandu-ma cu picioarele in pieptul lui mare. Planul imi reuseste si sunt eliberata, tragand in mine lacoma aer proaspat. Un marait nervos ma determina sa o iau la fuga printre pomi si sa nu ma mai opresc decat pentru a deschide usa conacului.

Ma asez speriata langa Eyeless Jack, iar acesta vrea sa spuna ceva, probabil sa ma intrebe ce am, insa usa bucatariei se tranteste de perete fiind urmata de un strigat furios. In zona de zi de la parter apare demonul ce pare a studia incapere in cautarea mea, iar cand ma vede vrea a se repezi spre mine.

-Zaglo, vechi prieten! Nu credeam ca ajungi asa repede!

Il intampina Slender, oprind la fix un demon malefic sa ma faca una cu pamantul. Acest Zaglo continua sa ma priveasca insistent, iar eu ma afund tot mai mult in spatele lui Jack, fara ca acesta sa mai apuce sa intrebe ceva.

-Am venit cat de repede am putut cand mi-ai explicat despre ce e vorba.

Raspunde demonul dand mana cu Slender. Un val de fum negru in inconjoara pe primul, iar cand fumul dispare, in locul demonului apare un barbat elegant, la costum, cu pielea gri, râmând aceleasi coarne si aripi. Daca stiam ca azi toata lumea e imbracata elegant, imi luam si eu ceva mai frumos. Slender ma ia pe sus vazand ca nu am dorinta sa ma desprind de noua mea ascunzatoare si ma pozitioneaza langa el. Zaglo continua sa ma priveasca cu ura, insa pare mult mai calm.