Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Prima intalnire ◇

Cesaul indica ora 12. Ma tot învârt prin camera mea încercând sa îmi gasesc locul. Criminalul dispăruse fara a lăsa vrun semn, iar faptul ca încă sunt cu toate membrele întregi ma face sa ma gândesc de ce sunt încă vie.

Aleg sa deschid o documentație despre acesta personalitate, fiind asistată de internet. Notez pe scurt povestea lui, fricile, obiceiurile și tot ce mai poate fi de luat în seama.

De jos se aude ușa alaturi de 2 voci cunoscute. Astăzi vin niște musafiri la cina asa ca trebuie sa plec. Nimeni nu vrea ca să particip și eu la aceasta masa, iar o posibila interacțiune ma determina sa ies pe ușa fără sa mai anunț.

Din alta perspectivă

Imi pierd timpul alaturi de prietenii mei. Vedem ca fata care ne respinse iese pe ușa casei mergend spre periferia orașului.

-Hey, uitați-o pe fata aia ciudată! Sa mergem după ea.

-As zice sa nu!

-Haide Tom, nu fi papa lapte.

-Are dreptate, Ana ar trebui sa o lăsăm in pace.

Trece pe lângă noi și ma pozitionez in asa fel încât sa o lovesc. Ceea ce se întâmplă. Imi arunca o privire urâtă, insa își continuă drumul fara vrun comentariu.

-Haideți sa o urmărim!

Spun si pornesc la drum cu cei 2 baieti pe urmele mele. Se inserase deja insa nu ne oprim. Drumul ei ne conduce prin padure. Ciripitul bufnitelor se imbina cu strigatul bufnitelor creeand o atmosfera placuta, dar si infioratoare. Legendele despre Slenderman si restul armatei lui tin tot orasul departe de aceste locuri, mai ales noaptea.

Mara povesteste
Cei 3 prietenasi ma urmaresc de ceva timp. Aceste imprejurari in care i-am adus nu ii determina sa se opreasca si sa faca cale intoarsa. Ma intorc la el exasperata de gesturile lor si ma intorc spre ei aproape tipand.

-Lasati-ma odata!

Ochii lor se mari, puteam observa asta si prin intuneric. Era linistie, prea multa liniste. Pasarile nu mai cantau, bufnitele isi luase zborul,iar vantul nu se mai juca prin coroanele pomilor. Ii priveam fix. Personal nu le simteam privirile spre mine. Unul dintre baieti arata cu degetul ceva , apoi fusese tras de catre prietenul sau care a prins tupeul de a face o miscare. Cei 3 o iau la fuga tipand.

Ma intorc, iar printre pomi, sub lumina lunii se zarea o silueta subtire cu un chip alb, fara vrun detalu. Fara ochii, gura sau nas. Fara nimic! Din spatele sau mai apar alte trei siluete ce ma lasa sa le vad mai bine. Sunt cei trei baietii ce erau si la marginea padurii.

Gandul ca acesta putea fi momentul mortii mele imi oferea o satisfactie nebuna. Simteam in privirile lor ca voiau sa ma atace, sa imi sfasie carnea incet, iar eu nu aveam de gand in acest moment sa fug. Brusc imi aduc aminte de Jeff si povestile similare lui, ar asta pare a fi una din ele, asa ca aleg sa intru cu totul in ceea ce avea a fi povestea sfarsitului meu, de mana unor Proxy. O voce sparge linistea noptii.

-Tu vi cu noi!

Nu raspund si aleg doar un oftat plictisit si o pereche de ochii dati peste cap. Gandul de a muri nu ma speria, prin urmare nici ei nu aveau acest efect. Cel mare, cu tentacule, se apropie amenintator de rapid de mine, insa se opreste la o mica distanta de trupul meu, ridicandu-ma de la sol si micsorand dinstanta dintre fetele noastre. Isi deschide gura pe care nu stiam ca o are si imi urla in fata.

-Vorbeste!

Dau negativ din cap spre exasperarea lui. Ma lasa sa cad de la aproximativ 1 metru jumatate, pe solul rece. Baiatul cu ochelari galbeni se apropie de mine, dar incec sa pastrez o distanta cand vrea sa ma atinga.