Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Evadarea

Intrasem. Orientarea mea e destul de proasta in acest loc. Trebuie sa ma nu fiu vazut de nimeni. Privesc in stanga si dreapta realizand ca locul acesta e gol. Nimeni nu era prezent pe strazile lungi si late ale iadului. Un sentimen de nesiguranta ma acaparase. Nesigurata? Nu! Eu nu stiu ce este acest sentimen groaznic. Strazile slab luminate imi ofera un avantaj mare. Caut orice lucru marunt care sa ma poata ghida spre Ben. Oricat de mare ar fi ura mea fata de Lucifer, nu trebuie sa o las sa ma acapareze. Aici ma aflu in minoritate numerica.

Sunete apasate de pasi se aud din ce in ce mai aproape, distragandu-ma de la gandurile mele clare cu referire la viitor. Ma lipesc de un bloc negru, ascuzandu-ma in umbre. Cateva targi sunt transportate cu rapiditate. Nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat aici deja.  Astept ca intreagul sir sa treaca urmand a merge dupa ei, la o distanta rezonabila. Urmez soldații din întuneric. Strada unde ei au facut-o dreapta a fost punctul de separare. Turle mari se vedeau și ma determina-se sa fac acest gest. Merg dupa bunul plac, bazandu-ma doar pe intuitie.

Intr-un final chiar ajung unde mi-am propus. Nimeni nu colinda strazile si nimeni nu parea sa se afle in castel. Intru silentios pe usa, privind de multe ori in stanga si in dreapta. Ma gandesc la cat de simplu mi-ar fi fost sa ma teleportez, dar aici  nu imi pot folosi puterile. Gandul acesta ma face sa ma simt slab, neputincios, dar prefer sa ignor de fiecare data aceste aspecte. Trebuie sa fiu un lider, dar mai ales un tata pentru cei din casa mea. Niciodata nu o sa ii las sa ma vada invins.

Privesc in toate directiile dupa cineva care ar putea sa ma vada, dar nu mica imi e mirarea cand remarc singuratatea in care ma aflam. Mai privesc odata si ma indrept spre celule unde sigur era tinut Ben. "Oare Lucifer stie cat de prost pazit e imperiul sau?" Ma intreb amuzat in sinea mea. Distractia nu dureaza mult dearece, in liniste, cateva sunete imi atrag atentia. Multi dintre cei captivi aici incearca sa ma atinga, dar fara rost. Oamenii, vrajitoare, sirene nespus de frumoase, dar si multe alte creaturi ma implorau disperate sa le scot. 

Doar rasetele a doua persoane ma fac sa ma lipes de un perete gol. Doi gardieni care probabil faceau schimb de ture radeau zgomotos. Faptul ca nu le puteam vedea locatia, ma speria asa ca incerc sa abordez o alta strategie. Imi scot la vedere multitudinea de tentacule care imediat se infig in tavan ridicandu-ma. Ma strecor asemenea unui paianjen pe tavan cat se poate de silentios si in sinea mea zambesc malefic datorita faptului ca ajung unde mi-am propus cu destula usurinta. 

In cele din urma era acolo. In linistea acee, doar arderea a doua torte batea cu putere in toate partile. Varful palarii sale ma impiedica sa ii vad fata,  picioarele sale nu atingeau pamantul, hainele sale pareau destul de zdrentuite din cauza bataliei, unde l-am si pierdut de altfel.  Incerc sa desfacincuietoarea insa fara rost, cobor in fata gratiilor si incerc sa le despart pentru a-mi face loc sa intru. Reusesc si ma strecor printre ele. Ma folosesc iarasi de ceea ce mi-a dat natura, adica dragile mele tantacule si le impletesc cu lantul destul de gos.

-Uh? Cine este?

Se aude vocea soptita a elfului. Nu ii raspund incercand sa ma concentrez bine pe ceea ce urma sa fac. Ben isi ridica privirea spre mine fixandu-ma pentru un moment. Ii fac un semn spre lantului si ii acopar gura pentru a tacea. Trag cu putere de 2 sau 3 ori pana rup lanturile din perete, iar linistea este brusc sparta de cateva bucati de perete ce se lovesc de pamant cu putere. Il iau pe sus si aplic aceeasi tactica. Gardienii sosira numai decat uimiti de evadarea care a avut loc chiar sub nasul lor. 

Reusim sa iesim din casa diavolului si il eliberez pe Ben in spatele unui bloc. Il privesc, asteptand sa imi spuna ceva , dar linistea era la a acasa, auzindu-se doar pe fundal strigatele si sirenele asurzitoare.

-Haide, trebuie sa plecam!

-Cubul e tot acolo!

-Ben, lasa cubul, am venit dupa tine, nu dupa cub!

-Dar e o parte din mine, am... am nevoie de el!

-Il vom recupera, dar momentan trebuie sa plecam! Suntem cautati si nu avem timp sa ne intoarcem.

Privirea sa in gol, se transforma intr-o privire furioasa, dar primesc doar o aprobabre din cap. Incercam sa ne strecuram pana la portile Iadului. Cu mare grija reusim sa mergem pe strazile care brusc devenisera foarte aglumerate de demoni ce se mobilizau in a ne cauta, se indreptau spre toate directiile. Cu greu reusim sa ajungem la locul de unde am pornit, reusind sa ajung la mica gaura care m-a teleportat aici. Il arunc pe Ben in ea dupa care sar si eu aterizand in laboratorul Zeldei.

-Te-ai miscat mai repede decat ma asteptam Slenderman! Doar 10 minute pamantene!

-Regina!

Spune Ben facand o scurta plecatiune, apoi revenind la postura initiala. Revenim in sala tronului unde Zelda se aseaja pe tronul sau, iar Ben se face comod pe o canapea laterala, urmarindu-ma  cu privirea. 

-Slenderman, ai ceva sa ii spui lui Ben? Ceva legat de cubul sau?

-Cubul meu?

-Da Ben! Zelda ti-a daruit acel cub in ziua cand ai devenit o parte din jocul ei. 

-Atunci de ce l-ai ascuns de mine? E dreptul meu sa il am si sa il folosesc!

-Cubul este o arma mult prea puternica. L-am ascuns pentru a te proteja atat pe tine cat si pe cei din conac.

-Mintindu-ma? Ai spus ca eu nu am primit nimic, Jeff a primit cutitul sau, Sally ursuletul si pot continua, ce, eu nu sunt o parte din familia ta? Eu nu sunt parte din conacul acela nenorocit?

-Ceea ce au primit ceilalanti nu e atat de periculos! Ai vazut doar putin din ceea ce poate oferi el. 

-Da? Știi de ce e periculos acum? Pentru ca l-ai furat de la mine! Pana acum as fi știut sa îl controlez insa din cauza ta NU STIU!

-Oricat de furios ai fi, nu am timp acum sa ma cert cu un copil! Dacă ai uitat conacul, casa, prietenii tai sunt grav răniți, toți așteaptă momentul sa ne atace si eu ce fac aici!? Stau si ma cert cu un plângăcios în loc sa fac un plan pentru a o opri pe Mara.

-Copil huh? Nu uita ca acest copil ti-a făcut toate treburile murdare! Nu uita ca acest copil a fost sluga ta și nu uita... Mara e mult mai deșteaptă ca tine!

În acel moment il priveam cu dispreț. Avea dreptate în legătură cu Mara. Aceea ființă este una destul de inteligentă, iar gândul ca nu ii pot anticipa următoarea mișcare ma neliniștește. Eu și Ben facem un schimb de priviri fulgerătoare, iar în secunda următoare... dispar!

____________________________
1193 de cuvinte
Știu ca e cam puțin ca trebuia sa mai am încă 400 de cuvinte în plus, doar ca nu am mai scris aici de mult timp și mi-am pierdut ideile.

Ce credeti ca se va întâmpla în continuare?

Pwp!