Mâna Destinului.

3

Marina P.O.V.

- Îți dai seama că Daniel chiar iubește fata respectivă iar faptul că nu vrea sa ne spună cine este mă face mult mai curioasă. Spune Cecilia agitată, stam pe scaunul asta deja de 30 de minute și pot spune că mă plictisesc maxim.

- Crede-mă, o sa aflu eu. Am nevoie de 24 de ore, sau poate chiar mai puțin de atât. Spun eu zâmbind viclean.

- Îmi dau seama soro. Spune și își așează capul pe umărul meu dezgolit.

Îmi arunc privirea prin sala plina de oameni periculoși dar în același timp periculoși de plictisitori. La astfel de petreceri nu se prea petrece cine știe ce, numai dacă unu din ei vrea sa asasineze pe cineva, atunci ori atacatorul își atinge scopul ori prada devine prădător. Depinde de fiecare caz.

Plictisită mă ridic de pe scaun și o iau încet spre doua uși mari, pe care intră și ies mai multe persoane. Observ ca este gradina asa ca îmi țin geanta mai bine și ies și eu alături de mai multe persoane pe care nu le cunosc și nu le bag în seama. Mă așez pe o banca și îmi scot din geantă telefonul, un mesaj de la Daniel, unul vechi pe care nu l-am văzut pana acum. Intru din nou în sala și dau nas în nas cu Doamna și Domnul Navarro, care sunt împreună cu un băiat mai mare ca mine cu un an sau doi.

- Marina! Ma bucur sa te vad, tocmai pe tine voiam sa te vad! Spune Emilia zâmbind cald.

- S-a întâmplat ceva? Spun eu confuză.

- Nu dragă. Cum acum suntem aliați, parteneri și toate cele vreau sa ți-l prezint pe fiul meu cel mare, el este Mauro, dacă nu te superi ar vrea sa vadă și el unde găsește un salon de tatuaje foarte bun și mă gândeam că ii poți arata tu? Spune și face semn spre tatuajul de pe mana, o stea în care scrie data de naștere a fiecărui membru al familiei mele. Noi suntem 6, 5 fără mine și fiecare colt al stelei conține o data.

- Desigur, știu un loc foarte bun. O sa ii dau adresa imediat. Spun eu și îmi caut prin geanta portofelul, scot o carte de vizita pe care știam ca o am și i-o înmânez lui Mauro.

- Mersi. Spune sec și întra înăuntru.

- Pot sa va întreb ceva? Spun eu adresându-ma domnului și doamnei Navarro.

- Sigur. Spune domnul Leonardo.

- Sâmbăta aceasta părinți mei fac 27 de ani de când sunt căsătoriți, eu și frați mei vrem sa le facem o petrecere surpriza în care o sa își reînnoiască jurămintele. Am vrea sa va invit dar trebuie sa nu le spuneți, este o surpriza pana la urmă. Spun eu calmă.

- Desigur, stai calmă, doar sa ne spui la ce ora și vom fi acolo. Spune Emilia.

- La ora 5 după-amiază, o sa fie pe plaja deci nu trebuie ceva formal, o sa fie restrâns, familia și câțiva aliați. Spun eu zâmbind.

- Stai calmă, o sa fim acolo. Spune Emilia iar eu îmi iau la revedere și mă îndrept din nou spre masa unde familia mea mă așteaptă. Sincer totul pare normal și plictisitor asa ca ma așez pe scaun și aștept. Ce? Nici eu nu știu.