Mâna Destinului.

9

- Dacă răces o sa te pun sa îmi faci toate poftele pana îmi revin din răceală. O sa vezi tu. Spune Sam nervos în timp ce se șterge cu un prosop. Eu scăpasem ieftin, dar el era ud din cap până în picioare, nu m-am putut abține și am început sa râd instant când am văzut că se uită spre mine. Avea fata roșie iar în jurul său erau numeroase cuburi de gheață.

- Arăți destul de bine Sam! Spune Sebastian și începe să râdă alături de mine.

- Tu ai scăpat ieftin, eu nu am avut norocul tău și nu mai râde pitic de grădină. Spune iar imediat ma bufnește râsul mai rău.

- Îmi aduci aminte de fratele meu cel mare, Ricardo, așa îmi zicea când mă găsea în mașina de spălat haine. Spun eu râzând, ei încep să râdă după care se uită curioși neînțelegând ceea ce vreau sa spun.

- Cum adică în mașina de spălat? Spune Bella.

- Simplu, făceam câte o tâmpenie, sau farsă gemenilor iar el știa unde sunt, mereu am fost cea mai scundă din familie iar singurul loc unde știam că nu mă vor găsi este în mașina de spălat. Pana într-o zi când Ricardo și-a dat seama unde sunt, asta pentru că a vrut să bage la spălat și a dat de mine. Bine el baga hainele în mașină iar mama dădea drumul și restul. Spun eu zâmbind trist, îmi este foarte dor de el, de toată familia mea și abia aștept să îi revăd pe toți.

Cred ca sunt foarte îngrijorați pentru mine, as vrea sa le spun ca sunt bine, dar o sa le zic totul când o sa îi văd.

- Despre asta voiam să vorbesc cu tine Marina, dar ne-am luat cu altele și nu am mai apucat să vorbesc cu tine. Spune Sebastian și mă face curioasă, sunt foarte curioasa ce voia el să îmi zică.

- Păi atunci spune-mi! Spun eu uitându-mă la el rugător.

- O să îți zic, te rog să mă urmezi. Spune și o ia înainte spre întrarea în casă, mă uit la Sam care dă din umeri în sensul că nu știe despre ce este vorba. Așa că o iau încet la pas și îl urmez în casă, ajunsă în dreptul său acesta îmi face semn să urc la etaj, ceea ce și fac.

Nici unul dintre noi nu spune nimic, mergem tot drumul în liniște pana ajungem în fața uși biroului său. Acesta deschide ușa și îi spune unei gorile să nu fim deranjați, gorila dă aprobator din cap iar noi intrăm în biroul sau. Un alt geam nou era pus acum, nici nu spui că tocmai la schimbat.

- Te rog ia loc Marina, o sa îți spun ceva și am să te rog să fi foarte atentă și să mă asculți fără să mă întrerupi. Plus că te rog să nu îmi mai spargi geamul, nu am nici un chef să stau pe lângă oameni să îmi pună altul. Spune, iau loc râzând, acesta îmi zâmbește și se uită la mine de parcă aș fi cea mai nebună ființă posibilă.

- Ai cuvântul meu că nu o să te întrerup. Spun eu iar el aprobă din cap printr-o mișcare.

- Ok. Deci până acum o oră credeam că transporturile mi-au fost furate de familia ta, dar am aflat că nu este așa. Îmi pare foarte rău, dar mai multe transporturi mi-au fost furate și nu dau de urma celui care le-a furat. Am crezut că este familia ta, dar am aflat că și lor li s-au furat transporturi, chiar și azi a fost furat unul. Aș vrea să mă ierți și aș avea o propunere pentru tine. Spune acesta și mă face foarte curioasă. Aș fi vrut să îl întrerup dar mi-am dat cuvântul că nu o voi face.