Mâna Destinului.

11

Marina P.O.V.

De când am vârstă de 12 ani, am început să fiu răpită de tot felul de mafii și de tot felul de criminali plătiți pentru a afla ceva de la mine despre familia mea, sau pentru a fi omorâtă. Am scăpat de foarte multe ori, de 6 ani m-am obișnuit să fiu răpită și să mi se provoace durere fizică. Ce nu știu ei este că durerea emoțională doare de 10 ori mai mult decât cea fizică. Când îți rupi un picior doare, dar când inima ta este rupta în mi de bucățele simți că mori de o durere foarte mare, o durere ce nu o poți explica in cuvinte.

Eu sunt genul de persoana care prefera bătaia decât niște cuvinte acide, pentru ca durerea ce mi-o provoacă cuvintele spuse la nervi și la supărare dor mai tare. O vorbă doare mai tare decât o palmă, mereu când făceam ceva rău tata îmi făcea morală, nu suportăm asta, mai bine dădea în mine dar tata nu a dat niciodată în mine. Acum, stand aici și bucurându-mă că le-am arătat celor de aici că nu este bine să subestimezi o femeie îmi dau seama că oricând as alege să mă bat cu zeci de bărbați decât sa aud ca cineva m-a jignit. Ciudat, știu, dar asta sunt eu și nu pot schimba nimic.

— A fost super fato, mi-a plăcut la nebunie spectacolul oferit. Spune Bella venind spre mine și luându-mă în brațe.

— Mersi mult, nu voiam sa iasă chiar asa dar ei nu au înțeles cu frumosul. Spun eu imediat ce îmi dă drumul din îmbrățișare.

— Marina a fost tare cum i-ai bătut, mereu am zis că trebuie să se antreneze mai bine de atât dar Sebastian nu m-a crezut. Spune Sam și îmi zâmbește. Mi-am întors privirea la Sebastian care ma privea cu mândrie, este mândru că oamenii lui au fost bătuți?

— Sinceră sa fiu chiar le trebuie niște antrenamente mai bune, poate și o tactică mai eficientă. Spun eu zâmbind, eram mândră de mine că deși am lăsat-o mai moale cu antrenamentele nu mi-am ieșit din mână.

— Dacă a-ți terminat eu zic sa mergem acasă, îmi este foame, mă dor picioarele și am o durere de cap de nici nu vă imaginați. Spune Bella încă zâmbind.

— Atunci sa mergem. Ne vedem acolo, cine ajunge ultimul este un ou stricat. Spune Sebastian și toți o luam după el, am ieșit în pași grăbit din sediu și am deschid din mers mașina. 

Cum m-am urcat am și pornit motorul demarând în forță, eu și Sebastian eram primi iar Bella și Sam erau în spatele nostru. Am tot încercat sa îl întrec pe Sebastian dar nu am reușit, am fost mereu la egalitate. Când am ajuns în curtea casei am parcat în același timp și după noi au parcat și Bella și Sam. Ultima a fost Bella și era foarte supărată din cauza asta.

Când am intrat în casă, eu și Sebastian am mers să facem planul pentru a prinde tâmpitul de ne fură marfa iar ceilalți au zis ca se pun în pat fiind foarte obosiți. Am intrat în birou și după ce am terminat sa ii spun lui Sebastian planul meu acesta a fost incantat de idee asa ca am început sa dam telefoane pentru lucrurile necesare si am decis ca transportul următor sa acționăm. Nu trebuie sa fie ușor, iar dacă o sa fie o sa își dea seama. Totul trebuie făcut exact cum făceau înainte, nimic nu trebuie schimbat, doar ca de data asta în cutii nu vor fi foarte pungi cu droguri, vom fi noi. Eu, Sebastian, Bella și Sam, noi vom fi în patru cutii, și vom fi acoperiți cu pungi de făină, făină normala. Nu o sa se gândească că este făină, textura seamănă foarte mult și nu se cunoaște ce este înăuntru.

După ce am terminat de făcut planul, am mers în cameră la mine și mi-am dat jos bluza neagra, mi-am luat un tricou negru simplu pana în talie și am coborât la bucătărie. Când am ajuns acolo Sebastian era deja schimbat și se apucase sa facă mâncare, era singur în bucătărie și modul în care tăia legumele arăta că este priceput la gătit.