Mâna Destinului.

17

Marina P.O.V.

Când m-am trezit mi-am dat seama că este mult prea devreme si ca Sebastian nu era treaz încă sau poate nu coborâse. Am făcut cafeaua și un mic dejun foarte bun pe care l-am pus în farfurii. Am vrut sa merg sa îl trezesc dar mi-am dat seama că nu știam unde este camera lui asa ca am luat toată casa la explorat.

Am început de la parter, am deschis prima ușa de lângă bucătărie care era încuiată, următoarea era sub scări, am rămas masca când am văzut ce este acolo. Arme, tot felul de arme sunt aranjate frumos și nu știu dacă am ajuns în rai sau dacă visez. Am închis ușa hotărând ca mai târziu sa explorez fiecare arma, la parter mai era o debara și o baie, am urcat la primul etaj, am dat de camerele celor doi. Camera lui Bella era chiar simpatica, era în nuanțe de maro și alb, iar camera lui Sam este în nuanțe de albastru și gri. Camera mea, Camera unde a stat tata, mai era o camera care părea a de de oaspeți. Am urcat la etajul al doilea unde erau doar doua uși, ambele erau duble, erau fata în fata asa ca prima data am mers la ușa din dreapta mea. Am bătut, dar nu am primit nici un răspuns, când am deschis ușa am rămas masca, parca era un apartament aici.

Mai lipsea bucătărie și atât. Era asa frumos ca îmi venea sa nu mai plec din camera asta, oricât voiam trebuia sa ies si sa îl trezesc pe Sebastian. Acum nu a mai rămas decât o camera și sunt sigura ca aia este, nu are care sa mai fie. Când am ieșit din cameră nici nu am apucat sa bat la ușă, ca ușa camerei s-a deschis iar Sebastian a ieșit zâmbind.

— Neața! Ce faci aici? Spune acesta uitându-se ciudat la mine.

— Îți căutăm camera! Am făcut micul dejun și voiam să te chem la masă. Spun eu iar el aprobă printr-o mișcare.

Îmi zâmbește și îmi prinde mana în a lui, mă trage după el pe scări mergând împreună spre bucătărie. Când ajungem în bucătărie fiecare se așează pe scaunul sau și luam micul dejun în liniște. O liniște care îmi dădea o senzație de confort, iar pentru prima dată o sa stau singura cu un bărbat în casa, nu bărbat care nu este fratele, varul sau tatăl meu.

— Eu trebuie sa merg câteva ore la sediu, dacă vrei poti veni cu mine. Spune acesta calm, terminasem de mâncat și am stras farfuriile împreună.

— Nu, este ok. Cred ca merg sa ma plimb puțin. Spun eu, nu vreau sa ma plictisesc la sediu cât el își face treaba.

— Atunci uite cum facem? În 2 ore jumătate maxim termin, pana atunci tu o sa te plimbi i după ne vedem acasă. Dacă ajungi tu prima ai numărul meu pe telefon, dacă ajung eu primul am numărul tău și te sun. Ce părere ai? Spune el zâmbind cald.

— Așa rămâne! Spun zâmbind și eu. Acesta a pus cafea în doua căni, lapte și zahar iar după a luat o cană și a plecat spre cameră lui cred. Abia acum observ ca era îmbrăcat într-o pereche pantaloni de trening gri, un tricou negru și avea papuci de casă negri în picioare.

Am terminat de spălat vasele si am vrut sa îmi iau cafeaua, lângă cana mea mai era ceva, o pastila. Nu pot sa cred ca știe ca nu am mai luat pastila. Omul asta le știe pe toate, altcumva nu îmi explic. Am luat pastila și am început sa beau cana de cafea, în timp ce mă trezesc cu el. Deschide ușa, era îmbrăcat în blugi negri, o cămașă neagra, o geacă groasa din piele, în picioare avea niște bocanci de piele negri și zâmbea.

— Eu am plecat, ne vedem când termin! Spune și imi zâmbește.

— Ne vedem în doua ore jumătate nu când termini. Spun eu iar el zâmbește, știind ca asa am stabilit. Îmi face cu ochiul după care părăsește casă, aud motorul mașini îndepărtându-se și știu ca a plecat. Am urcat si eu la mine în cameră și am mers sa îmi caut haine.