Mâna Destinului.

5

Marina P.O.V.

Dimineața vine în bratele fratelui meu mai mare, mă bucur că a stat cu mine toată noaptea și nu m-a lăsat singura chiar dacă i-am zis ca sunt bine si poate pleca. El a rămas cu mine, niciodată nu am cerut cuiva sa rămâne lângă mine chiar dacă eram distrusa în momentul ala. Mereu am fost singura în momente dificile dar dacă vorbeam si la telefon cu Ricardo el își dădea seama. Nu știu cum dar își dădea seama că ceva este cu mine si în 30 de minute era lângă mine. Nu ma zăpăcește sa ii spun ce am, doar ma ținea în brate și eu stăteam liniștită lângă el. Îmbrățișarea lui mereu m-a ajutat și mă ajută și acum. Îl ador pe fratele meu cel mare.

M-am ridicat din pat cu grija sa nu îl trezesc pe Ricardo și am mers în baie, mi-am făcut un duș relaxant. Sper ca mama sa nu mai fie supărată, sper ca acum totul să fie bine. După duș am mers în dressing de unde mi-am luat o fusta de piele, cu pătrate alb-negru, un top fără bretele alb, o curea neagra pe care am pus-o la fusta de piele. Fusta îmi vine pana la jumătatea coapsei, în picioare mi-am luat o pereche de botine cu tocul de 5cm și geanta neagra. Parul l-am lăsat liber pe spate, machiajul nu am mai folosit deloc decât o crema hidratantă. Când am întrat în camera Ricardo nu mai era, probabil s-a dus la el în cameră sa se pregătească.

Mi-am luat telefonul de la încărcat și l-am pus în geantă, am coborât la parter unde nu era nimeni ceea ce era ciudat rău. Am mers direct în garaj și mașina tatei și a mamei nu erau, a lui Adriano și Antonio nu sunt de aseară. Au plecat supărați de la masă și nu s-au mai întors.

M-am întors în bucătărie și mi-am luat cerealele din dulap, am luat laptele din frigider și un bol din alt sertar al dulapului. Am mâncat un bol de cereale cu lapte în liniște după care am plecat spre liceu. Azi sper sa am o zi liniștită și nu vreau sa ma cert cu nimeni, iese urat când mă cert cu cineva si nu vreau asta.

Am ajuns la liceu și am intrat în cafenea, la o masa erau Dorina, Cecilia și Daniel care ma priveau și îmi făceau cu mana.

— Ce faci? Ți-am dat mesaj dar nu ai răspuns! Spune Cecilia imediat cum ajung lângă ei si mă așez pe scaun.

— Mama și gemeni sau cam supărat pe mine si nu am starea necesară, plus ca am telefonul pe silențios. Spun eu iar ea dă din cap aprobator.

— De ce s-au supărat pe tine? Spune Dorina în timp ce ia o gura de cafea.

— Le-am zis ca m-am gândit sa merg la facultate în Boston, dar nu este nimic sigur și este doar o opțiune pentru viitor. Nu știu de ce au reacționat asa urat, tata si Ricardo au reacționat foarte bine, au zis ca ma vor sprijini. Oricum o sa rezolv și asta lasă. Voi ce faceți? Spun eu iar ei se uita unu la altul.

— Pai tocmai vorbeam sa mergem cu iahtul după ce noi mai facem câteva cumpărături pentru sâmbătă iar Daniel vorbește pentru invitații. O sa fie duse la tine, la casa ta. Spune Cecilia zâmbind.

— Ok, după ce facem cumpărături mergem, o sa luam iahtul alor mei. Spun eu iar ei aproba.

— Eu vreau sa merg la biblioteca, Cecilia îmi poți arata te rog unde este? Spune Dorina în timp ce își ia geanta.

— Sigur, și eu voiam sa iau o carte de acolo. Spune și Cecilia și împreună părăsesc masa.

— Ști? Vreau sa îți dau o veste uimitoare, de asta au plecat ambele. Spune Daniel când ma uit suspect la cele doua.