Mâna Destinului.

20

Marina P.O.V.

Au trecut doua săptămâni, două săptămâni în care mi-am dat seama că încep să îl iubesc pe Sebastian. Deja îmi pare rău că mâine plec înapoi în Sicilia, ieri Bella și Sam au venit, ne suspectează de ceva dar nu au de unde sa știe. Am intrat în cameră la mine puțin tristă, tristă că nu îl mai vad pe Sebastian zilnic, mi-am luat geanta de piele în care am pus portofelul ce mi la adus tata când a venit, mi-am pus pistolul de la Sebastian, care îl voi păstra pentru că îmi va aduce aminte de el.

Mi-am pus brelocul ce mi l-a dat acum o săptămână și pozele cu noi. Sincer în ultimele săptămâni am făcut multe poze, pe iaht, pe plaja, am fost la scufundări împreună, la curse, la mall, în centru, peste tot unde am mers am făcut poze. Am făcut poze chiar și când fost urmăriți de o mașină și eu am încercat sa împușc roțile iar Sebastian făcea poze și conducea pentru a ne pierde ei urma.

Știu suntem nebuni și am cam 100 de poze din aceste doua săptămâni. Pozele captează cel mai bine amintirile, ador sa fac poze, dar pozele care le fac nu îmi place sa le țin la vezeală, mai ales pozele astea. Dar o sa îmi iau rama la una sa o am în cameră la mine, în casa la mine. Da, am hotărât ca după ce ajung în Sicilia sa ma mut și eu în casa mea. Nu de alta dar Sebastian m-a avertizat ca dacă v-a veni nu sta la hoteluri. Iar cel mai bine sta la mine, asa nu afla tata si mama, plus ca la mine nu mai sunt camere de supraveghere.

Le-am dat jos înainte să punem toate lucrurile pentru petrecerea părinților. Sunt trezit din visare de ușa care se deschide și se închide la fel de repede. Sebastian întoarce cheia în ușă si vine spre mine zâmbind oarecum trist, mă ridic si eu și îl îmbrățișez, acesta mă ridică iar eu sunt nevoita sa îmi înfășurându-mi picioarele în jurul lui.

- Îmi v-a fi așa dor de tine prințesă! Nici nu ai tu idee cât de dor. Spune el iar eu oftez.

- Și mie îmi va fi foarte dor de tine, dar nu am ce face, cu prima ocazie voi veni în vizita sau vei veni în vizita. Sa îmi spui când vi da? O să păstrez telefonul de la tine și vom vorbim în fiecare zi, vom vorbi pe apel video, audio, mesaje. Spun eu sărutându-i obraji, imediat cum termin de vorbit îmi lipesc buzele de ale lui.

El adâncește sărutul și acesta devine unul plin de dor, de tristețe și de iubire. Când am rămas fără aer ne-am despărțit din sărut și ne-am lipit frunțile unul de altul.

- Ar trebui sa ma întorc în cameră, poate vine Bella sau Sam. Spune acesta oarecum trist.

- De fapt, mă gândeam dacă vrei sa dormi cu mine în seara asta?! Spun eu oarecum timidă, îmi era frica sa nu ma creadă o disperata sau ceva dar m-am atașat atât de mult de el, pot spune că încep să îl iubesc.

- Dacă îți dorești asta tu atunci o sa stau. Spune el și se îndreaptă spre ușă.

- Unde mergi? Spun eu iar el se întoarce zâmbind la mine.

- Să mă schimb de blugi ăștia, nu dorm comod în ei. Spune și după iasă, eu rămân uimită, sincer dacă nu a crezut pana acum ca sunt nebuna sau disperata creșe acum. Am mers și eu la dulap si mi-am luat o pereche de pantaloni scurți, un tricou negru, din set cu pantaloni și m-am schimbat. M-am așezat pe pat și am așteptat sa vina Sebastian.

Când acesta a intrat pe ușă era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni gri, dintr-un material mai subțire, un tricou alb și zâmbetul său care nu lipsea de câte ori era în preajma mea. Deși la pista și astea nu ne sărutam, acesta tot ma mai ținea de mână dar cam atât. Dacă am hotărât sa nu afle nimeni atunci asa vom face.