Mâna Destinului.

21

Marina P.O.V.

Când am ajuns acasă ai mei erau în living, frați mei nu se vedeau iar asta mă făcea mai liniștită.

- Mi principessa! O Dumnezeule ce dor mia fost de fetița mea scumpă. Spune mama și vine spre mine grăbită sa ma îmbrățișeze.

- Și mie mia fost dor de tine mamá, dar acum sunt lângă tine. Cum te simți? Te doare operația? Spun eu iar ea zâmbește.

- Nu scumpo, mă simt ca nouă, nu simt ca am fost operata, oricum au trecut doua săptămâni iar acum pot începe antrenamentele. Nici nu a fost nimic grav, nu erau complicații dar îl ști pe tatăl tău. Vrea el sa știe ca doctorii sunt buni și astea, el e mai paranoic. Eu ma simt inutila acasă, asa mai merg la sediu, la firma si pot sa mă implic și eu mai mult. Spune mama zâmbind.

- Mă bucur că ești bine mamá, stai liniștită o sa începi din nou! Spun eu întorcându-mi privirea spre tata.

- Mă bucur să te văd scumpo. Cum a decurs misiunea? Ia-ți prins pe nenorociți? Spune tata in timp ce eu merg spre el, il sărut pe obraz și mă așez pe canapea.

- Da papá. Într-o săptămână trebuie sa ne ajungă marfa furata și un mic cadou din partea lui Sebastian, Sam si Bella. Spun eu zâmbind și lăsând geanta pe canapea lângă mine.

- Măcar te-ai distrat cât ai fost acolo? Spune mama asezandu-se pe canapea lângă tata.

- Da, adevărul este ca după ce am terminat misiunea m-am distrat, am vizitat pe acolo si cel mai important este ca mi-am făcut prieteni noi. Spun eu zâmbind, chiar nu vreau sa dau de bănuit nimic.

- Sa sti ca mie imi chiar place de Sebastian, pare serios si atunci cand vine vorba de ceva ce are legatura cu munca e foarte serios si calculat. Spune tata, cred ca asta este un apropo, dar ii continui jocul si asta este.

- Sa sti ca este serios papá, mai ales cand face planuri de atac sau antrenamente. Asta chiar este adevarat si chiar este de apreciat, eu m-am înțeles foarte bine cu toți. Ceea ce nu am inteles eu la început este familia lor, dar dupa Sebastian mi-a povestit mai multe si totul era clar. Le zic eu, da asta nu am inteles-o bine, faza cu lantisorul de la gâtul meu. Dar acum cred ca mi-am dat seama de unele chestii, poate el mia dat lantisorul dar nu vrea sa imi zica asa ca voi face si eu pe proasta si ma voi comporta normal.

- Cred ca esti obosită scumpo, o sa pregătesc ceva de mâncare cat tu iti vei face un dus. Ok? Spune mama, parca ar sti ce as avea nevoie înainte sa ii zic.

- Dar ceilalți unde sunt? Spun eu fiind foarte concentrată.

- Pai sti ca Ricardo s-a mutat iar de cand s-a intamplat asta frații tai stau numai acolo. Cand am mers la Ricardo, i-am gasit jucand jocuri video. Ce sa faci cu ei? Sunt copilăroși câteodată. Spune mama iar tata incepe sa rada.

- Cateodata si voi sunteti copilăroși mamá. Spun eu iar tata râde cu o mana pe burta, desigur aia care nu exista. La cate antrenamente face, nu are cum sa se îngrașă.