Mâna Destinului.

6

Săptămâna a trecut destul de repede, nimic neobișnuit de la incidentul cu lănțișorul și sincer chiar îmi place. Am început sa îl iau cu mine peste tot, e mereu cu mine, iar asta îmi place, mă face să mă simt liniștită. Știu că sună ciudat dar asa este, când îl am la mine, pe mana sau la gat îmi da o stare buna. Sâmbăta, am început in forță sa zic asa, după ce ai mei au plecat sa investigheze nu stiu ce probleme create chiar de Adriano, Dorina a venit dimineața împreună cu Mauro sa ne ajute la pregătiri, din ce am înțeles Dorina l-a cam obligat sa vina pentru a avea timp sa ne pregătim și noi.

- Ne trebuie doua mașini mai mari, o sa mergem sa luăm lucrurile de la mine. Spun eu iar ceilalți mă aprobă, singurul care lipsește este Ricardo.

Un claxon ne întrerupe "sedinta" din fața casei și ne face sa ne îndreptăm privirile spre sursa zgomotului. Un camion destul de mare parchează în fața și din el coboară chiar Ricardo.

- Se pare că v-am cam luat-o înainte! Spune și ne face cu mana de lângă camion.

- Ești cel mai tare! Spun eu și alerg spre el, îi sar în brate și acesta mă învârte.

- Să mergem sa luam lucrurile, unul din noi rămâne în casa și ne anunță dacă prin absurd ar veni mama și tata. Spune Antonio.

- Rămâne Cecilia, noi ceilalți mergem sa aducem lucrurile. Spune Daniel, în timp ce eu și Dorina urcam în fața lângă Ricardo, camionul are 3 locuri asa ca noi am urcat în față.

Ceilalți au urcat în spate, în camion și Cecilia a întrat în casa relaxată, Ricardo a pornit camionul și în 15 minute am ajuns. Ricardo a parcat în timp ce eu am deschid garajul și ceilalți au coborât din camion. Pentru a ne fi mai ușor am zis ca este bine sa parcheze chiar la foi metri de garaj, încetul cu încetul am încărcat camionul terminând.

Ne-am urcat din nou în camion și am pornit spre casa, când am ajuns am început sa ducem totul în spate, pe plaja. Am făcut o grămadă uriașă unde am pus toate lucrurile încât sa nu ne încurce pe nici unul și toți ne-am adunat lângă ele.

- Dorina, tu vei merge sa vezi cum merge cu mâncărurile, tortul, prăjiturile și toate cele, te rog sa ma anunți dacă intervine ceva. Spun eu iar ea dă aprobator din cap după care pleacă. Cecilia, Daniel și cu mine vom aranja mesele cu pernele unde o sa fie pusa mâncarea. Mauro, Ricardo și Antonio, voi veți aranja scaunele, altarul unde își vor reînnoi jurămintele, o sa trebuiască sa montați arcada în față. Avem multe de făcut iar dacă nu începem acum nu o sa terminăm. Toți s-au îndepărtat și au început să își faca treaba.

Am mers spre Daniel pentru a-l întreba despre echipa de paza și a zis ca totul este rezolvat. Împreună cu Cecilia și Daniel am intins câte un covor de un rosu închis, paralele, mesele le-am așezat peste covoare pe o lungime de 6 metri jumătate. Am luat fețele de masa în timp ce Daniel s-a dus după perne și am aranjat împreună cu Cecilia pe mese, o față simpla, de un alb impecabil. Lumânări electrice pentru că seara mai bate vântul, flori, mai exact lalele, preferatele mamei.

Am pus la ambele mese încât între ele sa fie cam doi metri, pentru a putea merge mai multe persoane și am început sa aranjăm pernele. Am luat ledurile cu bateri pe care le-am cumpărat și am început sa le așez pe niște stâlpi pe care ii aveam in nisip de ceva timp. Le-am agățat și lipit cu puțină bandă, după care am început sa aranjam tacâmurile. Când am terminat totul am fost surprinsa sa vad ca băieți au terminat de aranjat altarul. Scaunele și arcada făcută din lalele, erau uimitoare, totul era amenajat și masa pentru gustări, prăjituri și deserturi, tortul, totul arata minunat. Ceasul arata ora 4 seara iar asta înseamnă că trebuie să ne pregătim.