Mâna Destinului.

13

- Mama ta nu se simte chiar foarte bine, avea niște dureri foarte mari de abdomen și până la urmă am convins-o să facă un consult. Și da, Sebastian a stat cu tine toată noaptea, ți-a dat apă, te-a învelit și chiar îți lua temperatura din oră în oră. Pe timpul nopți a sunat mai mulți medici dar nici unul nu a răspuns iar acum s-a dus să îți facă un ceai și să mai sune pe cineva. Îmi explică tata în timp ce mă așează pe marginea patului și se așează și el alături de mine.

- Sper ca mamá să fie bine și să nu aibă ceva grav pentru că o iubesc foarte mult. Despre Sebastian nu știam ce să mai zic, totul părea ireal și nu îmi venea să cred că el chiar stătuse atât lângă mine, avusese grija de mine și nu a plecat.

Tata a stat puțin după care a plecat sub pretextul că avea treaba, m-am ridicat și eu și am pornit spre baie dând drumul la cadă umplând-o. M-am dezbrăcat și am intrat în apă, era așa bine în apa fierbinte că îmi venea sa nu mai ies din ea. Am stat câteva minute bune în care m-am gândit la tot ce am aflat de la tata, mama avea un control azi și abia așteptăm să aflu că nu este nimic grav, ca totul este bine. La Sebastian nu știam ce să zic, torul părea foarte ciudat.

- Marina? Ești în baie? Se aude vocea lui Sebastian din spatele uși, nu mă așteptăm să se întoarcă așa repede.

- Da, ies în 10 minute! Încerc eu să țip, dar degeaba, tentativa mea a eșuat așa că mi-am dres glasul și am început sa îmi spăl corpul cu buretele.

După ce m-am spălat mi-am șters parul și corpul cu prosopul și mi-am dat seama că nu am luat haine de schimb, am luat un halat pe care l-am văzut în baie și am ieșit înfășurată în el. Când am ieșit Sebastian era pe pat, mă aștepta. Am rămas stână de piatra, eram în halat, fără nimic altceva pe dedesubt. Am tras mai bine de halat și acesta a înghițit în sec, până la urmă nu eram dezbrăcată și nu se vedea nimic.

— Doctorul v-a fi aici în 10 minute. Spune după care îmi face semn să mă așez pe pat. Dau aprobator din cap pentru că nu ajung la un comun acord cu el. Degeaba îi zic eu că este o simplă răceală dacă el nu mă ascultă. Acesta a mers spre dulap și a căutat prin haine, mi-a dat o pereche de pantaloni scurți, o bustieră cu un tricou mai larg, care, mai mult ca sigur este al lui și în cele din urmă lenjeria intimă.

— Mersi?! Spun iar acesta iese pe ușă zâmbind de parcă ar fi făcut cel mai plăcut lucrul de pe lume.

M-am îmbrăcat și aveam dreptate, tricoul chiar era al lui. Știu că l-a mai purtat în ziua în care i-am spart peretele de sticlă, tricoul în care a ieșit la piscină. Mi-am prins părul într-un coc și m-am așezat în pat, îmi era foarte cald, cred că sunt 25 de grade în cameră așa că merg și deschid geamul. Afară era destul de răcoare ținând cont ca era foarte devreme și era începutul toamnei. Două ciocănituri în ușă m-au făcut să mă așez pe pat și după am răspuns. Pe ușa au intrat doctorul, care pare destul de tânăr, Sebastian iar în spatele lor se vedea Bella care îmi face cu mâna semn că vorbim după.

— Bună dimineața! Spune doctorul.

— Bună dimineața! Cred că Sebastian nu va zis că este doar o simplă răceală și o să îmi treacă în câteva zile, nu? Spun eu uitându-mă la Sebastian, acesta se așează la birou, cu fața spre mine și se uită amuzat la mine.