Mâna Destinului.

8

- De unde ai lănțișorul asta? Spune și face referire la lănțișorul cu trandafir, pare confuză, nervoasă și puțin agitată.

- Nu știu, l-am primit, era într-un plic împreună cu niște poze de ale mele. Îi spun iar aceasta nu mai așteaptă sa zic ceva ca iasă pe ușa trântind ușa in urma ei.

Eu fiind foarte curioasa din fire am ieșit imediat după ea, an urmat-o pana am dat de aceeași ușa ce duce spre biroul lui Sebastian. Același birou la care am spart fereastra. A închis ușa nervoasă și nici nu m-a observat în spatele ei asa ca m-am apropriat si am deschis ușa in urma ei intrând.

- Ce căuta lanțul mamei tale la ea Sebastian? Spune Adella nervoasă, Sebastian se uita la ea, după la mine și după isi întoarce privirea spre oameni ce ii montau un alt geam, adică un întreg perete.

- Te rog sa pleci, o sa vorbim altădată. Spune și îi face semn sa iese dar ea nu face asta, se uita la mine nervoasă și după își întoarce privirea la el.

- Nu o sa plec de aici fără un răspuns Sebastian, sunt sora ta și vreau sa știu și eu asta. Spune ea nervoasă, se apropie de Sebastian nervoasă, dar când Sebastian își întoarce privirea spre ea încremenește. Ochii lui aveau o culoare foarte închisă, nu mai erau căprui cu tente de verde, erau negri.

- Ți-am mai spus și o sa o mai spun mereu. Sa nu crezi ca dacă te suport pentru tata, te și consider sora mea. Lanțul mamei mele este unde trebuie, nu este treaba ta unde este, nu a fost mama ta, a fost mama mea. Tu nu ești și nu vei fi niciodată sora mea, tu nu însemni nimic pentru mine asa că dispari pana nu dau dracu respectul fata de tata și te împușc în cap. Tipa la ea, tresare și iese nervoasă și cu lacrimi în ochii, Sebastian se uita la mine, deși nu era calm, era încă nervos nu a zis nimic.

- Ce tocmai s-a întâmplat? Spun eu, da, am o gura mare. Acum nu m-ar mira sa înceapă sa tipe și la mine, adică un om nervos asta ar face. Spre surprinderea mea nu o face, nu tipa la mine.

- O să îți spun mai târziu, acum dacă vrei poti merge la piscina din spatele casei. O sa îl pun pe Sam sa te conducă. Spune și ia telefonul de pe birou, vorbește cu Sam și in mai puțin de 2 minute ușa s-a deschis iar un băiat cu ochii căprui, înalt, saten închis intră în birou.

Acesta mi-a zâmbit si s-a apropriat de Sebastian, au vorbit super încet încât sa nu aud ce vorbesc ei și după am ieșit împreună cu Sam.

- Scuze, eu sunt Samuel, dar poți sa îmi spui Sam, asa mi se spune pe aici. Spune acesta și îmi întinde mana.

- Marina. Spun iar el zâmbește, asta fac și eu la rândul meu.

- Sper ca nu te superi dar o prietena de a mea este deja la piscină, sper ca te vei înțelege bine cu ea. Spune acesta în timp ce coborâm scările.

- Sper sa ma înțeleg mai bine cu ea decât cu Adella. Spun eu iar el începe să râdă.

- Mi-a zis Seb, oricum stai calmă. Adella este o scorpie, a crezut ca și tu ești la fel iar când a văzut lanțul de la gatul tău a luat-o razna. O sa îți povestească Seb când va fi momentul mai multe. Spune el în timp ce intram în bucătărie.