Ca o adiere de vant

,, Tipul asta iti repara chiuveta, nu? '

- Aala te rog deschide. Haide sa discutam. Il auzeam pe Abel care striga de la usa.

  Il ascult deja de jumătate de ora, dar parca imi e frica de el. Imi e frica sa il mai privesc în ochi chiar daca au trecut atatea saptamani in care am stat departe de el. Imi lipseste, dar in acelasi timp m-a ranit si la propriu si la figurat.

- Aala te rog.

  Ma ridic din pat cu greu si ii deschid usa. Il vad in fata mea dupa atatea saptamani si simt cum inima imi radiaza de fericire, cu toate ca inca sunt suparata pe el. Nu inteleg de ce omul asta are atata efect auspra mea, asupra sufletului meu.
  Il priveam atenta, iar ochii sai albastri straluceau, parea obosit iar parul sau era in toate directiile.

- Ce vrei? Il intreb eu nervoasa.

- Am venit sa iti spun ca imi pare rau. Nu voiam sa-ti fac nimic rau, doar ca mi-am iesit din minti.

- Si data viitoare cand o sa iti mai iesi din minti o sa ma lasi fara picioare sau? Il intreb eu pe acelasi ton nervos.

- Iti jur pe ce am eu mai sfant ca nu o sa iti fac nimic cat traiesc. Te iubesc Aala intelege odata.

- Nu stiu Abel. Daca ma iubeai nu-mi faceai asta. Spun si ma uit la picioatele mele care aveau ranile aproape vindecate.

- Iarta-ma te rog iarta-ma.

- O sa te iert, dar momentan te vreau departe de mine. O sa ma mai gandesc.

- Si cu relatia noastra ce facem? Ma intreaba el facand ochi mari.

- Luam o pauza Abel. E greu de iertat ceea ce ai facut si imi e frica.

- Bine Aala, iti respect decizia. Cu Damir cum e?

Omul asta chiar nu se stapaneste.

- Facem sex in fiecare zi. Spun eu pe un ton sarcastic.

- Termina.

- Nu mai incepe Abel, eu si cu el suntem doar prieteni si nu ne-am mai vazut din seara in care tu l-ai trimis ca sa iti rezolve problemele. Ca un om matur ce esti. Spun si imi dau ochii peste cap.

- Nu puteam sa te privesc imi e rusine de mine.

- Asa ar si trebui sa-ti fie.

  Nu mai spune nimic doar ma privește intens. Insa momentul este distrus de niste sunete care sunau ca niste gemete. Ma uit la Abel, Abel la mine si ne îndreptam catre scari ca sa vedem ce naiba se intampla.

   Ajunsi la parter sunetele se auzeau din bucatarie, iar eu si cu el am pornit intra colo. Scena pe care urma sa o vedem nu a anticipat-o nimeni.
  Era mama pe blatul de bucatarie alaturi de un barbat inalt, bine facut si brunet. Raman amandoi socati cand ne vad.

- Ce naiba mama? Strig eu oribilata.

- Nu e ceea ce pare. Spune ea dadandu-se jos de unde era in timp ce-si aranja rochia.

- Tipul asta iti repara chiuveta, nu?

  Nu spune nimic, dar il privesc pe Abel care isi inclesta pumnii si parea nervos. Ma uit mai atent la domnul care ii repara chiuveta mamei si acesta semana enorm de bine cu Abel, doar ca avea parul brunet. Ochii albastri erau aceiasi, trăsăturile fetei, doar ca acesta se vedea ca era mai batran.
 
- Nu-mi vine sa cred. Spun si ma dau un pas mai in spate.

- Pot sa explic. Spune mama si ne privește si pe mine si pe Abel.

- Foarte frumos Cain sa ti-o tragi cu prietena cea mai buna a fostei sotii. Spune Abel privindu-l cu cea mai rece privire.

  Acesta era Cain, nu il vazusem niciodata pana acum, dar seamana prea bine cu Abel, doar ca el e mai batran. Am auzit atatea despre el si însfârșit aveam oportunitatea sa il vad.

- Fiule ne-a luat valul. Spune el pe un ton calm

- Sa nu ma numești asa nemernicule. Si tu Chantal?

Mama insa nu spune nimic doar ne privea rusinata.

- De cant timp va vedeti? Intreb eu inca șocată.

- Ne-am intalnit intamplator în seara asta. Nimic serios.

- Vorbeam cu mama. Mama?

- Asa cum a spus si el.

- Nu-mi vine sa cred mama. Ma asteptam la mai mult din partea ta. Cum o sa o mai privesti in ochi pe Monica dupa asta? Cum il mai poti privi in ochi pe Abel? Intrb eu aproape plangand.

- Scumpo. Spune ea si da sa se apropie de mine.

- Nu ma atinge. Mama mea nu face asa ceva. Chantal Chritoph nu si-o trage cu fostul sot al celei mai bune prietene pe care o stie de mica. Asta nu e mama mea.

- Cred ca e timpul sa pleci Cain ai cauzat prea multe probleme. Spune Abel privindu-l cu privirea sa rece.

- Chantal trebuie sa decida asta.

- Mai ai tupeul sa spui asta? Spun eu nervoasa. Iesi naibii din cas mea pentru ca ma jur ca iti rup picioarele.
Strig eu. Si tu mama, nu-mi vine sa cred.

   Cain se retrage, iar eu cu Abel ramanem cu mama. Nu-mi venea sa cred ce tocmai s-a intamplat. Mama mea cea serioasa face asta? Mama mea? Sau de fapt stai, asta e mama mea?

- Copii sa nu-i spuneti Monicai. Spune ea

- Nu o sa-i spunem, pentru ca o sa mergi tu si o sa-i spui. Macar poate asa nu o sa se simta asa tradata. Spune Abel serios.

- Aala. Spune mama privindu-ma.

- Nu ma mai atinge, nu-mi mai vorbi si lasa-ma inpace. O sa plec la bunica o vreme.

- Dar Aala.

- Nimic mama. Nu mai e nevoie sa imi explici nimic. Dintre toti barbatii din lume fix pe Cain trebuia sa il alegi.

   Nu mai spun nimic doar ma retrag alături de Abel in gradina din spate. Eram amandoi in stare de soc dupa cele intamplate in seara asta.

- Imi pare rau Abel. Spun privindu-l.

- Nu e nimic Aala. Sunt pregatit sa-i culeg inima mamei de pe jos cand o sa afle de toata mascarada asta. Era clar ca nemernicul de Cain o sa faca ceva. Stiam ca nascoceste ceva. Spune el si vocea ii tremura.

- Nu-mi vine sa cred ca mama a facut asa ceva.

- Voi femeile Christoph aveti o pasiune ascunsa pentru barbatii Santo. Spune el amuzat.

- Chiar nu e momentul.

- Stiu, dar am incercat.

  Nu mai spun nimic doar il iau in brate. Cain a distrus destule, a distrus-o pe Monica, l-a distrus pe Abel si acum a distrus si prietenia mamei cu fosta sa sotie.

- Asa e el, apare din senin si disruge totul in jurul sau. Spune Abel spargand linistea.

- Mi-am dat seama.

  Am mai stat afara inca o jumatate de ora dupa care Abel a decis ca e vremea sa plece. Uram tot ceea ce s-a intamplat, nu ma interesa daca era un alt barbat, dar dintre toti fix pe Cain.

- O sa fi bine? Il intreb eu.

- Daca mama nu o sa fie, nu o sa fiu nici eu.

  Ii arunc un zambet încurajator, dupa care pleaca, iar eu raman acolo incremenita. O iubeste prea mult pe mama sa ca sa o lase sa treaca prin asta singura, pierderea unei prietenii este cea mai grea, si stiu asta din proprie experienta. Mama i-a frant inima celei mai bune prietene, iar asta nu se vindeca cu una cu doua.

Intru in casa si mama statea pe canapea si privea in gol. Incerc sa trec pe langa ea fara sa o bag in seama, insa ma opreste.

- Aala.

- Mama ai facut destule pentru seara asta. O sa o sun pe bunica si o sa ii spun ca o sa merg la ea cateva saptamani.

- Nu vreau sa te pierd si pe tine.

- Nu pe mine ma pierzi, ci pe Monica. Eu vreau doar sa stau departe de tine o perioada, m-ai dezamagit enorm.

  Nu mai spune nimic, doar ma priveste cu lacrimi in ochi. Merg grabita sus, pregatita sa ii dau un telefon bunicii. Sa plec de aici o perioada, m-a afectat enorm ceea ce a facut mama, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva. Meru m-a invatat despre loialitate si sinceritate si ea nu face nimic din toate astea.