Ascultam muzica asurzitore de pe terasa casei lui Chleo. Ma uitam pierduta pe cer si ma tot gandeam ca Damir nu mi-a mai vorbit de cand a iesit din baie, iar acum l-am pierdut pe aici si habar n-am unde sa dau de el.
- Udne iti e amicul? Ma intreaba o voce atat de cunoscuta din spate.
- Nu stiu Abel. Ii raspund fara sa ma intorc deoarece stiam ca e el.
- De fapt il poti vedea perfect de aici cu blonda aia. Abel imi arata locul de langa piscina unde Damir isi facea de cap cu o blonda.
- Ar trebui sa isi ia o camera.
- Nu te deranjeaza sa-i vezi asa acolo?
- Cand o sa intelegeti toti ca eu si cu el suntem doar prieteni?
- Dupa felul in care se uita la tine e greu de crezut asta.
Nu am mai spus nimic doar l-am simtit foarte aproape. Cu toate ca il vazusem de dimineata chiar mi-a lipsit, mi-a lipsit sa-i aud vocea, sa-i simt parfumul. Abia acum cand e langa mine mi-am dat seama de toate astea. Simt furnicaturi din cap pana in picioare atunci cand ii simt mainile in jurul taliei mele.
- Ce o sa zica Chleo de asta?
- Ne-am despartit Aala.
- Dar de ce?
- Iubesc pe altcineva.
- Inteleg.
Ii simt buzele pe gatul meu iar mi de fiori trec atunci in corpul meu. Isi baga mana pe sub topul meu negru si atunci simt cum isi plimba degetul aratator in susul si in josul abdomenului meu.
- Mi-a fost dor de tine. Imi sopteste la ureche astfel facandu-ma sa tremur si sa simt toate senzatiile imposibile si posibile in tot corpul.
- Si tu mi-ai lipsit.
Aud atunci niste aplauze, iar persoana care aplauda era chiar Damir. Avea ochii rosi si parea si putin beat.
- Nu-mi spune ca ai facut-o din nou. Ii aud atunci vocea ingrijorata a lui Abel, care se desprinde imediat de mine si merge la prietenul lui.
- Sa fac ce Abel? Sa ma droghez si sa beau, ba chiar am facut-o. Si intre timp i-am tras-o si tipei blonde. Spune el pe un ton oarecum disperat.
- Damir. Spun eu privindu-l, deoarece nu parea deloc acela pe care il stiu eu.
- Cui ii pasa Abel? Nimanui. Spune ignorandu-ma.
- Mie imi pasa.
- Tie Abel, tie. Iubim aceiasi fata omule. Iubim acest chip angelic, acest inger. Daca ti-ar fi pasat cat de putin n-ai fi atins-o.
- Damir. Te rog. Spun eu.
- Nu ma ruga nimic Aala. Totul e doar din vina ta. Fugi in bratele lui si te uiti in ochii mei, iar tu ii porti numele pe buze si in suflet mereu. Te urasc pentru ca te iubesc Aala.
- Damir, calmeaza-te frate.
- Nu ma calmez pana nu spun tot. Urasc ca e a ta, urasc felul in care te priveste, urasc ca in loc sa prețuiesti ce ai tu ramai indiferent ca intotdeauna. Spune el si atunci niste lacrimi ii apar pe fata.
Dau sa merg sa-l îmbrățișez ca sa il calmez, dar se da in spate si ma privea plin de ura. Acum in ochii lui verzi care ma priveau cu drag acum cateva ore, ma privesc cu atata ura încât ma atinge in inima.
- Sa nu te mai apropi de mine vreodata. Am terminat tot, prietenia tot. Spune si atunci parca plange mai tare.
- Doar nu vorbesti serios? Il intreb cu glas tremurat.
- Foarte serios Christoph. Stai cat mai departe de mine pentru ca aduci numai belele.
Da sa plece dar se intoarce si il priveste pe Abel dupa care se repezeste asupra lui si ii da un pumn, iar imediat dupa pleaca. Merg in graba la Abel si il ridic de jos, deoarece s-a dezechilibrat din cauza pumnului pe care l-a primit de la Damir. Nu imi venea sa cred ce tocmai se intampla.
In toata agonia nu am observat ca toate privirile erau atintite asupra noastra, asa ca l-am luat pe Abel si am plecat înspre parcare ca sa il duc acasa si sa il ajut cu rana deoarece Damir i-a spart buza.
Simteam un gol puternic in stomac dupa ceea ce mi-a spus Damir, parea foarte serios si convingator. Iar faptul ca cel probabil l-am pierdut si pe el ma intristeaza enorm.
***
- Ma doare Aala. Spune Abel in timp ce incercam sa-i dezinfectez rana.
- Doar stai putin te rog si vom rezolva.
- Multumesc.
- Pentru?
- Pentru ca ai grija de mine de fiecare data.
- Asa presupun ca imi e blestemul de cand am dat peste tine cu masina. Sa imi tot apari in cale si de fiecare data sa te ingrijesc. Spun amuzata.
- Dar tu esti bine? Intreaba el.
- Asa cred. De ce?
- Dupa tot ce a spus Damir. Nu l-am vazut asa de cand fratele sau mai mare a murit.
- Nu mi-a spus niciodata.
- Nici nu trebuie.
- Sunt sigura ca nu a spus nimic din suflet.
- Ba eu cred ca asa e. Il cunosc foarte bine. Incearca sa il lasi o perioada o sa ii treaca lui cel probabil.
- Nu prea imi sta in fire sa las oamenii in pace.
- Am observat. Dar de data asta fa-o. Ai incredere in mine Aala, stiu ce spun cand vine vorba de el.
- O sa incerc.
Am asezat toate lucrurile pe care le-am folosit la locul lor si m-am asezat langa pat iar Abel s-a asezat langa mine. Mi-am pus capul pe umarul lui si priveam pieruta pe peretele din fata mea.
- O sa fie bine. Iti promit. Spune el si simt cum isi lipeste buzele de crestetul capului meu.
- Ma simt de parca am pierdut un al doilea cel mai bun prieten. Sunt o fraiera.
- Nu e adevarat. Nu noi alegem pe cine iubim.
- Stiu asta, dar nu trebuia sa las ca lucrurile sa ajunga pana aici.
- Totul se intampla cu un motiv. Asa ca doar stai calma te rog. Nu mi-place sa te vad asa.
CITEȘTI
Ca o adiere de vant
RomanceAala și Abel nu s-ar fi gândit niciodată ca in urma acelui accident sufletele lor o sa se lege unul de altul, nu s-ar fi gândit niciodată ca vor avea o poveste de dragoste. Pentru ea Abel era doar un nimeni, iar pentru el ea era doar alta ,,fata s...
